Ca părinți nu întotdeauna realizăm când copilul nostru este victima unui abuz de tip bullying, sau când din contră este atacator. Mai jos descriem fenomenul de bullying și elementele de abuz specifice. 

Ce este bullying-ul?  

„Violența psihologică bullying este acțiunea sau seria de acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârșite cu intenție, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecință atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau unui grup de persoane și vizează aspecte de discriminare și excludere socială, care pot fi legate de apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială, sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, acțiune sau serie de acțiuni, comportamente ce se desfășoară în unitățile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale.” (Legea nr 221/2019)

Care este situația în România? 

România se situează pe locul 3 în ceea ce privește bullying-ul în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul din Europa, potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Trei din zece copii sunt excluşi din grupul de colegi, trei din zece copii sunt ameninţaţi cu bătaia sau lovirea de către alţi colegi de clasă sau de şcoală, iar unu din patru elevi a fost umilit în faţa colegilor, arată un raport al Organizaţiei Salvaţi Copiii. 

Pentru că există o mare incidență a fenomenului de bullying la noi în țară s-a inițiat și o lege antibullying, care prevede că „în unităţile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise comportamentele care constau în violenţa psihologică – bullying”. Consilierea psihologică, atât pentru agresat cât și pentru agresor vor deveni obligatorii.

Factorii de risc legați de bullying, altfel zis copii cu risc crescut de a deveni victima: copii cu greutate peste medie, cei cu fond anxios, minorități sexuale (gay, lesbian, transgender) sau minorități etnice – în România – persoanele de etnie romă și maghiară  

Există mai multe tipuri de bullying

  • Fizic – prin deposedare de bunuri, agresiune fizica 
  • Verbal – Porecle rușinoase, amenințări și batjocură
  • Relațional – Umilirea, Izolarea, Excluderea 
  • Asupra Proprietății – Deposedare de bunuri 
  • Cyberbulling – care a crescut în ultimul timp, proporțional cu petrecerea timpului online și ține de un ansamblu de abuzuri online 

Care sunt indiciile că un copil a fost victima unui atac de tip bullying? 

  • răni inexplicabile aparent 
  • faptul că lipsește de la școală
  • devine mai violent 
  • are coșmaruri 
  • oboseală 
  • are scăpări de natura urinară în pat, în timpul nopții

Ce putem face dacă aflăm că copilul nostru a fost o victimă a bullying-ului? 

E foarte important să le explicăm copiilor că cei care greșesc sunt abuzatorii și nu ei. Obiectivul trebuie să fie creșterea încrederii în sine a copilului, pe termen lung, prin consiliere psihologică și în plus noi acasă, în funcție de vârsta copilului putem avea jocuri de rol, iar la școală discuții ghidate cu alți copii de aceeași vârstă, poate chiar de la școală. Sunt benefice și cursuri de arte marțiale și sporturi de echipă, care dezvoltă încrederea în sine, de asemenea jocul agresiv cu tatăl poate fi de ajutor. 

Ce putem face dacă aflăm că copilul nostru este bully-ul?

Nici un părinte nu se imaginează în acest rol, dar se poate întâmpla. Dacă copilul are un comportament tip bulling, fizic sau verbal, poate fi un semnal de alarmă foarte puternic. Poate fi într-o stare de anxietate sau depresie și să aibă o dificultate în a-și gestiona emoțiile și comportamentul. 

Conform lui Otilia Mantelers, psiholog, pașii sunt următorii: 

  1. Primul pas este să accepți. Aici este copilul meu, într-un loc agresiv. E un pas foarte greu pentru părinte. Iubește-l cum este. Altfel eu mă duc la copilul meu și mesajul este clar – tu trebuie să fii ajutat, reparat, tu ești defect, cu agresivitatea asta trebuie să o scoatem de aici din rădăcină Totuși, copilul spune – stai așa, că mie îmi place agresivitatea mea 
  2. Apoi trebuie să asculți, să spui ok, ce te-a făcut pe tine să îl agresezi pe X, sau Y. Tu îl asculți, încerci să îți muști limba, chiar dacă ți-e greu, căci dacă el nu apucă să se ventileze nu ajunge nimic în creierul lui. Sistemul limbic este plin de frică și de furie, se liniștește puțin după ce îmi spune mie, ca mamă, sau tată după care se liniștește și se face un pic de spațiu acolo să realizeze că se poate si altfel 

De multe ori totul pleacă, de la un foarte scăzut nivel al încrederii în sine. E foarte important să practicați împreuna empatia, să vă puneți în papucii victimei și să rememorați momente în care v-ați simțit lăsați pe dinafară, sau excluși într-un fel. E important să consultați și un psiholog pentru copii, măcar cu partenerul, dacă nu și cel mic, pentru a vă ghida prin proces. 

Resurse pentru a înțelege mai în detaliu fenomenul bullying:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here