Lumea povestilor este spectaculos de frumoasa si noi, parintii, putem sa le deschidem copiilor apetitul pentru lectura si un univers colorat si foarte creativ. Despre emotiile copiilor si titlul “Milo si domnul Trebuie. O poveste despre un corp mic ce poarta emotii mari?, am povestit alaturi de Monica Mereuta, Psiholog (Logoped, Psihoterapeut).
Moderndads.ro: Lectura si lumea povestilor poate schimba destine si dezvolta creativitatea si imaginatia copiilor din toata lumea. Cum vezi conturata lumea povestilor la care au acces in ziua de astazi copiii, fata de perioada in care am crescut noi?
Monica Mereuță, Psiholog (Logoped, Psihoterapeut): Lumea povestilor/cartilor pentru copiii de azi e minunat de diversa, accesibila, colorata si asta nu are decat sa fie bine! Evident cand sunt atat de multe e si greu de ales, dar cred ca e important sa expunem copiii la carti inca de cand sunt bebelusi!
Moderndads.ro: Copiii desi sunt mici, experimenteaza zilnic multe emotii, care pot fi uneori greu de gestionat. Cum ii putem ajuta sa faca fata la aceasta mare de emotii?
Monica Mereuță, Psiholog (Logoped, Psihoterapeut): E firesc sa experimenteze multe emotii! Nu e natural sa ne dam voie sa simtim doar cand suntem fericiti! E natural sa simtim toate emotiile si sa stim sa le si numim: bucurie, curiozitate, entuzisam, dezamagire, furie, gelozie, tristete, etc. Cum ii ajutam? Primul ajutor vine de la noi, adultii, din viata lor. Cu cat noi ne idetificam si reusim sa ne auto-reglam emotional intr-un mod sanatos, cu atat copiii nostril vor reusi sa faca asta! A ma auto-regla emotional sanatos nu inseamna ca nu spun/arat ce simt sau ce fac! A ma auto-regla emotional nu inseamna a reprima o emotie pe care eu o simt! A ma auto-regla emotional inseamna sa identific emotia mea si sa gasesc o strategie sa o manifest adecvat. De exemplu ma infurii cand copiii mei spun “nu vreau” la orice. O modalitate sanatoasa de auto-reglare ar putea suna si arata asa: “ma simt tare furioasa cand aud ca orice va propun nu e deloc preferat de voi si asta pe langa furie ma face sa simt multa suparare! Am nevoie de cateva minute sa ma linistesc!” (in aceasta liniste adultul poate bea apa, poate respira, poate astepta, poate sa se observe, poate cauta alte solutii, etc. ).
Noi, adultii, din viata lor ii putem ajuta cel mai mult! Apoi ii ajuta ceialti copii, jucariile, cartile!
Moderndads.ro: Probabil daca am sta sa numaram, copiii aud zilnic de zeci de ori cuvantul TREBUIE de la noi, adultii. Ce implicatii are acest TREBUIE in mintea celor mici?
Monica Mereuță, Psiholog (Logoped, Psihoterapeut): Implicatiile lui “trebuie” cred ca sunt diferite pentru fiecare copil in parte! Unii se simt atat de presati incat simt nevoia sa se faca auziti si vazuti si nu respecta nici un trebuie. Altii devin atat de inchisi/docili incat nu reusesc sa ia nici o decizie singuri pentru ca nu e cineva care sa le spuna ca trebuie! Implicatiile sunt diverse si multe! Cumva ce simt si vad eu, e ca trebuie le anuleaza adesea abilitatea de alegere/negociere/argumentare. Le anuleaza sentimentul ca pot fi valorosi si bucurosi prin si cu alegerile pe care le fac! Traim intr-o societate in care trebuie sa fim trasi la indigo: trebuie sa ne casatorim, trebuie sa facem copii, trebuie sa avem case, trebuie sa fim mame prezente, dar sa avem si cariere stralucite, trebuie sa aratam intr-un anume fel, trebuie sa mancam anumite produse. Aceste trebuie din viata noastra ca adulti vin din trebuie ale copiilor care am fost! Si devin trebuie al copiilor nostri! Exista parti ale existentei noastre in care trebuie e bun si sanatos! Dar cei mai multi trebuie nu ne invita deloc la a fi in contact cu nevoile noastre proprii si ce e cel mai trist e ca nici macar nu mai avem spatiu sa ni le descoperim pentru ca deja mama/tata/bunica ne spun ce trebuie sa facem, cum trebuie sa fim, ce trebuie sa spunem! Trebuie aduce multa nesiguranta de sine, dar si deconectare de la propriile nevoi!
Moderndads.ro: Tu ai lansat o carte pentru copii – “Milo si domnul Trebuie. O poveste despre un corp mic ce poarta emotii mari?” Ce vor gasi cititorii mici si mari in aceasta carte?
Monica Mereuță, Psiholog (Logoped, Psihoterapeut): Vor gasi un arici care isi duce viata sub auspiciul lui trebuie si mai ales nu se poate bucura de nimic pentru ca el este atent la tot ce trebuie sa faca cei din jurul lui! E o poveste despre cum eu nu am nevoi pentru ca vreau sa fiu atent daca ceilalti isi implinesc corect sarcinile! E despre stres si anxietate si e despre lupta de a fi vazut si azuit. Si e mult despre emotiile care sunt in corpul nostru si cum corpul le arata, scoate, le face vizibile! Dar e si despre cine poate fi resursa in viata ariciului si mai ales despre cum Domnul Tebuie e ceva prea mare pentru un arici-copil precum Milo.
Moderndads.ro: Cine este Milo si cum ai conturat personajul?
Monica Mereuță, Psiholog (Logoped, Psihoterapeut): Milo e un arici. Desi as spune ca Milo sunt eu. Sau o parte din mine. Nu am stat sa ma gandesc cum sa fie personajul. Pur si simplu povestea s-a scris din mine, dar acum stiu ca eu aveam nevoie sa ma eliberez de acest trebuie. Am crescut intr-o familie in care trebuie era sfant. Eram multi copii si functiona perfect acest trebuie din punct de vedere administrativ mai intai si apoi social. Aveam nevoie sa fim toti impecabili din punct de vedere social. Parintii mei aveau nevoia asta. Dar la interior in mine s-a dezvoltat si o nevoie de a sti cine sunt eu, ce imi doresc eu, ce vreau eu! Apoi am ajuns adult si a fost coplesior cum trebuia sa ma casatoresc, trebuia sa am un job la stat, trebuia sa fac copii, trebuia sa …, trebuia sa…. Si aproape nimeni nu mi-a spus ca nu trebuie nimic, Ar fi necesar si sanatos sa am o viata asa cum ma simt eu confortabil! Aveam atata nevoie de asta! Cand eram mica respectam toti trebuie! Nu aveam curaj sa vorbesc precum Milo, dar da, si eu eram atenta la tot ce faceau ceilalti si asta ma stresa mereu si simteam ca eu niciodata nu eram in prezent! Asa ca Milo eram si eu cu tot disconfortul meu la nivelul trupului, brazdata de tot ce trebuie sa fac, sa fiu, sa arat, etc.
Moderndads.ro: Cum putem incuraja copilul in procesul de crestere si dezvoltare? Stiu ca la sfarsitul cartii tu ai pregatit cateva exercitii pe care copiii le pot face impreuna cu parintii. Ne poti da un exemplu?
Monica Mereuță, Psiholog (Logoped, Psihoterapeut): Copiii cresc si se dezvolta oricum. Dar e important ca pe langa aceasta crestere si dezvoltare sa stim ce sa le dam fara a-i schimba, transforma in ce ne-am dori noi sa fie/sa ajunga! Ce vad mult in cabinet e ca adesea copiii raman singuri pentru ca parintii sunt singuri sau au fost copii singuri! Stiu ca suna a cliesu, dar vad in cabinet cum un parinte care e bine cu el reuseste sa fie bine si in relatie cu copilul lui! Copiii nu ne pot da (sau sustine) relatii bune cu noi. Noi, cei mari, e nevoie sa facem asta! Conteaza mult si ce cuvinte folosim in relatie cu ei pentru ca aceste cuvinte pe care le folosim le contureaza prezentul, dar si ce iau ei in lume cand sunt mai mari! Asa ca trebuie poate fi inlocuit cu: “e bine pentru noi …/ avem nevoie sa …/ simtim ca acum putem sa …./ ne-ar placea mult ca in urmatoarea saptamana sa …., etc.
Copiii cresc si se dezvolta, dar e important sa nu uitm ca si noi crestem si ne dezvoltam impreuna cu ei!
Moderndads.ro: Ce recomandari ai pentru parinti, legate de incurajarea lecturii in randul copiilor?
Monica Mereuță, Psiholog (Logoped, Psihoterapeut): Eu nu cred in retete sau incurajare de pe margine! Eu cred mult in putere exemplului! Copilul meu nu va manca broccoli, daca la noi pe masa sunt doar paste sau pizza. Exact asa e si cu cartile: copilul meu nu va iubi cartile daca nu ma vede pe mine, mama si/sau tata citind! Eu cunosc copii carora nu li s-a citit decat Scufita Rosie si asta o singura data! Si ajung la 9 ani si parintii spun ca nu pun mana pe o carte. Cum sa puna mana pe o carte? De ce sa o faca? E important ca ceea ce le cerem copiilor nostril, sa practicam noi ca si adulti! Altfel sunt doar niste teorii care vor functiona pana in anumite puncte! O casa in care exista carti, o biblioteca, o mama/un tata care citestee, il ajuta pe copil sa citeasca si sa iubeasca cartile! Altfel, e greu sa incurajam sa citeasca de placere pentru ca vor citi obligati de doamnele invatatoare si vom obtine exact inversul medaliei! As vrea sa nu uitam ca puterea exemplului e singura care da roade in timp! Si mai e si exemplul meu in care nu am avut carti in casa si nici parinti care citeau, dar aveam o educatoare fabuloasa si un bunic care inventa povesti. Bunicul si educatoarea mea m-au facut atat de curioasa incat ador cartile. Dar si la mine au fost doi adulti care, prin moduri diferite, m-au trimis spre carti! Cartile reprezinta lumi fabuloase in care ne regasim, traim, vindecam, ne bucuram si ne ajuta sa traim mai frumos, mail in, mai in acord cu ce avem noi nevoie!
