În România, unul din patru cupluri divorțează, ceea ce a dus la scăderea prejudecăților din trecut și în cele mai multe cazuri la o posibilitate de dialog normală, între cei doi ce o dată au format un cuplu și au acum un copil împreună. Astfel dacă ești în plin proces de divorț, sau chiar la început sunt câteva aspecte legale pe care ar trebui să le cunoști, astfel legislația națională stabilește:
- cui i se încredințează copilul
- dacă autoritatea părintească se exercită de către ambii părinți sau de către unul singur
- cine ia decizii cu privire la educația copilului
- cine administrează bunurile copilului și alte chestiuni similare.
Totuși, dreptul copiilor de a avea o relație personală și contact direct cu ambii părinți, chiar și când aceștia locuiesc în țări diferite, este recunoscut peste tot în UE, iar în România este stipulat în Codul Civil, în cuprinsul art. 503 alin. (1) faptul că:
- „Parintii exercita impreuna si in mod egal autoritatea parinteasca”, garantând egalitatea în drepturi și obligații a ambilor parinți.
Așadar, cadrul legislativ existent ar trebui să garanteze egalitatea în drepturi între barbați și femei, fără niciun fel de discriminare, inclusiv atunci când este vorba despre exercitarea drepturilor față de proprii copii.
Poate cea mai importantă decizie în cazul divorțului, sau a separării ține de modul în care se vor face aranjamentele de locuință ale copilului/copiilor. Este esențial să se stabilească daca minorul/minorii va locui cu unul dintre părinți, sau va locui alternativ la fiecare dintre ei. Cel mai bine ar fi ca cei doi părinți să se înțeleagă amiabil și să stabilească cum anume este mai bine pentru copilul lor.
La nivel macro, legislația are în vedere două tipuri de custodie – comună și exclusivă. Cele mai relevante articole din Codul Civil referitoare la Custodie sunt art. 396-404, dintre care extrem de relevant este art.401: în cazul unui divorț, părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta iar în caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept.
Tot în cadrul acestui articol se face referire la ascultarea copilului după cum urmează:
“În procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar pentru soluţionarea cauzei.”
În România, în cele mai multe cazuri minorul este încă încredințat spre creștere și educare mamei, dar instanța de judecată trebuie să dispună păstrarea drepturilor paternale astfel:
- de a avea legături personale cu copilul prin stabilirea unui program de vizită;
- de a veghea asupra creșterii si educării minorului precum și dreptul de a participa activ la aceasta;
- de a părăsi teritoriul țării cu minorul în scop recreativ, turistic, educațional însă cu emiterea unui procuri notariale sau, în caz de neînțelegeri, prin intermediul unei hotărâri judecătorești;
- dreptul de a primi o pensie de întreținere din partea celuilalt părinte;
- de a primi informații cu privire la starea de sănătate a copilului, etc.
Divorțul este un proces dureros și complicat emoțional, este poate o tranziție emoțională extrem de dificilă spre un nou status quo, și fără implicarea într-un conflict de durată cu fostul partener, legat de custodia copilului/copiilor, astfel de dorit în cele mai multe cazuri este să se ajungă la o soluție de comun acord și dacă nu la o mediere psihologică poate, înainte de a începe un război în fața instanței civile, care pe termen lung doar va aduce cicatrici noi atât vouă ca adulți, dar mai ales celui/celor mici. Pentru suport, noi Modern Dads vă suntem alături, iată aici pagina noastră de facebook: https://www.facebook.com/ModernDadsChallenges
Referințe:
- 263 alin. (1), art. 264, art. 401 alin. (1) și (2), art. 496 alin. (5) din Codul Civil;
- 18 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
