Desi are o denumire usor sofisticata, educatia financiara se adresează (si) copiilor. Mai ales copiilor. Dar de ce este atat de important sa facem educatie financiara de timpuriu și cum ii invatam pe copii sa aiba un comportament responsabil fata de bani, aflam din acest interviu pe care ni l-a acordat ROXANA BUCUR, Expert financiar & Manager.
Ce sunt banii, Roxana?
Roxana Bucur: Banii sunt energie si sursa a valorii create in lume.
De ce educatie financiara pentru copii?
Roxana Bucur: Educatie financiara pentru copii, intrucat copiii sunt viitorul nostru. Investind in ei, vom avea parte de un viitor mult mai bun. Invatand de acum despre valoarea banilor, despre rolul lor si creand obisnuintele sanataoase din punct de vedere financiar, copiii vor putea sa isi realizeze obiectivele financiare si astfel, societatea va prospera. Cu cat prospera situatia indivizilor din cadrul comunitatii si aceasta din urma va prospera.
Cand incepem sa vorbim cu copiii nostri despre bani? Și cum ar trebui sa arate aceste discutii sau, altfel spus, ”lectii” de educatie financiara?
Roxana Bucur: Putem incepe a vorbi copiilor despre bani de la varsta de 3 ani. La 3 ani discutiile vizeaza fiecare aspect financiar din familie, el trebuie sa participe la discutiile adultilor despre bani pentru a nu creste cu ideea de subiect tabu in ceea ce priveste banii. Pentru a educa financiar un copil discutam cu el despre cum se castiga banii, care sunt banii si valoarea lor, ce putem cumpara cu banii, dandu-le exemple din sfera lor de interes (ex. jucarii) si putem discuta despre economisire prin dezvoltarea rabdarii.
Mai e la moda sa strangem bani in pusculita?
Roxana Bucur: Am observat ca pusculita este un cadou amuzant. Aceasta nu mai are aceleasi valente, economisirea devenind un principiu de luat in ras. Din perspectiva mea, pusculita nu trebuie sa fie neaparat acel porcusor roz, intrucat nu se vad banii economisiti, iar pentru a consolida principiul economisirii este necesar sa se dezvolte emotii pozitive: bucuria ca banii stransi se fac „din ce in ce mai multi” si pentru ca nu avem acces la banii de acolo, caci, de asemenea, numaratul lor conduce la crearea emotiilor pozitive ce determina copilul sa continue economisirea.
Le dam copiilor bani? Daca da, de la ce varsta? Ce suma? Pentru ce tipuri de activitati?
Roxana Bucur: Da, le dam copiilor bani. Copiii primesc bani atat de la parinti, cat si de la rude, si de ce sa nu primeasca daca ei exista?! De la varsta de 3 ani ei, copiii, pot primi bani cu scopul de a ii pune deoparte pentru jucariile pe care si le doresc, iar la magazin sa fie indemnati sa-si plateasca singuri jucaria aleasa. Odata ce are banii si ii pastreaza o perioada, se creeaza sentimentul de atasament, iar in momentul in care ii da in schimbul unei jucarii sa dezvolte simtamantul despartirii de un bun ce l-a detinut un timp.
Concret, cum ii invatam pe cei mici valoarea banilor?
Roxana Bucur: Valoarea banilor ii invatam, concret, prin a le arata bunurile ce le pot cumpara, prin asociere. Astfel vor constata ca monedele nu au o valoare mare si cu cea mai mare moneda nu vor putea cumpara mai mult de o bomboana, in schimb bancnotele sunt si mai mari si cu cat ele sunt mai mari ca dimensiune se pot cumpara lucruri mai mari, mai valoroase, de asemenea se poate face o asociere, cand copiii sunt foarte mici, cu culorile.
Ce sa NU facem in legatura cu banii pentru a favoriza o relatie armonioasa a copilului cu banii?
Roxana Bucur: Copilul invata prin imitatie: imita actiunile parintilor, expresiile si mentalitatea. Astfel, educatia financiara porneste de la parinte. Un parinte care este educat financiar va educa copilul sau din acest punct de vedere, caci o mentalitate de „sarac”: expresii folosite: „banii nu aduc fericirea”, „banii sunt ochiul dracului’, „in tara noastra nu se pot face bani”, NU conduc la o mentalitate sanataoasa din punct de vedere financiar si nu educa un copil. Actiunile parintilor de a cheltui, de a se imprumuta de la luna la luna, de a se plange de bani NU educa financiar un copil.
Aici tin sa fac o remarca: este in regula sa ii spunem copilului NU; ex: „Nu ne permitem asta!”, intrucat copilul va invata ca nu tot ceea ce isi doreste la un anumit moment dat se poate realiza, ci ca trebuie sa faca ceva pentru acel lucru si ca adultii muncesc pentru acel lucru si de aceea este necesar sa aiba rabdare. Rabdarea este o virtute in educatia financiara. Cei care au rabdare vor deveni prosperi si vor lua decizii intelepte cu privire la banii lor, ceea ce fiecare parinte, consider, ca isi doreste pentru copilul sau.
De unde a pornit povestea lui ”Maruntila si Bancnotila”?
Roxana Bucur: Povestea: „Maruntila și Bancnotila”a aparut din viata, din viata personala. Cele doua personaje reprezinta mentalitati dihotomice cu privire la bani. Unul dintre personaje sunt eu cu actiunile, mentalitatea de copil cu privire la bani; mentalitatea ce am luat-o de la partea feminina a familiei.
Povestea a parut in momentul in care am constientizat ca eu ca si specialist in finante personale nu pot face minuni in situatiile persoanelor care au avut o viata intreaga o mentalitate negativa despre bani, care au luat decizii gresite de-a lungul timpului si au obisnuinte financiare nesanatoase. Educatia financiara trebuie inceputa de la cele mai fragede varste pentru a pune caramizile corect in cadrul acestei constructii, fara a fi nevoie mai tarziu sa daramam si sa reconstruim. Efortul este mult mai mare si de cele mai multe ori este demotivant si ca atare nu se poate lua decizia demolarii si reconstruirii.
Care sunt instrumentele, cartile, jocurile tale preferate prin care alegi sa le vorbesti copiilor despre bani?
Roxana Bucur: Eu nu am activitate, interactiune directa cu copiii. Singura interactiune cu copiii o reprezinta aceasta carte pentru copii, despre care am vorbit anterior si vor mai urma. Eu am interactiune cu adultii, fiind planificator si consultant financiar. Activitatea secundara, scrisul este o pasiune, la fel si educatia precum si educatia copiilor. Ma adresez parintilor prin aceasta carte si prin aceste articole si sfaturi, pentru ca ei sa faca aceasta educatie posibila, fiind factorii decisivi in construirea unui adult responsabil; si aici, bineinteles ca ma refer, in special, la a fi responsabil din punct de vedere financiar.
Sunt instrumente prin care parintii pot face educatie financiara copiilor. Intr-adevăr, sunt putine in tara noastra, insa nu de neglijat. Sunt lecturi prin intermediul carora putem transmite informatii copiilor despre principii financiare sanatoase, precum: „Greierele si furnica” – lectura care vadit face referire la economisire si impactul planificarii si a lipsei planificarii, toate acestea intr-o maniera negativa, potentand consecintele dezastruoase ale cheltuirii nesabuite. Este necesar, mai ales la o varsta frageda sa se puna accent asupra a ceea ce nu este bine, copiii aflati la varsta prescolaritatii integrând mult mai bine informatia daca este vadit separata: bine – rau si accentuata aceasta diferenta, ulterior putând aparea lecturi cu linie fina de demarcatie intre cele doua poluri, precum este lectura „Maruntila si Bnacnotila” unde fiecare cititor alege maniera in care vrea sa isi centreze comportamentul financiar.
Copiii invata prin joc – aceasta fiind activitatea fundamentala a varstei lor, astfel se pot face jocuri „de-a”, respectiv: „De-a vanzatorul”, „De-a bancherul”, „De-a trocul” , „De-a mama si de-a tata” (unde se pot constientiza actiunile financiare pe care tu ca parinte le ai si copilul le-a inmagazinat deja. Scopul jocului este de a transmite copilului ca adultii muncesc pentru bani ca sa intretina toate cheltuielile necesare unei familii). De asemenea jocul: „La supermarket” unde simulam actiunea de a merge la cumparaturi, cum facem lista si cum vom cumpara fix acele lucruri pe care le-am scris pe lista, iar acest joc il vom pune si in practica, efectiv, pentru ca prin joc deja am consolidat emotiile copilului si am tinut in frau dezamagirea de a nu cumpara „tot magazinul”.
Un mesaj pentru taticii din comunitatea ModernDads”.
Roxana Bucur: Ma bucura ca exista aceasta comunitate a tatilor moderni; ma bucura ca si tatii constientizeaza rolul lor, la fel de important, de altfel, ca al femeii, in cresterea si dezvoltarea copilului si ii felicit. Este vadit o schimbare a mentalitatii fata, chiar, de a deceniului trecut in care toata responsabilitatea cu privire la educarea copiilor revenea mamei.
Mesajul meu este sa acordati atentie si acestei sfere: educatia financiara atat in randul finantelor personale proprii/ ale familiei, cat si in dezvoltarea copiilor vostri, caci „banii nu sunt rai’, banii exista in aceasta lume, iar voi va pregatiti copiii pentru a se integra in viata, in mod corespunzator. Fara a sti ce sunt banii, cum se castiga, cum ii gestionam, de la o varsta frageda, copilul – viitor adult, nu va avea acelasi succes financiar cum o are un copil care a crescut intr- o familie unde banii nu erau considerati rai si in mediul in care copilul participa la discutiile din familie despre banii, unde nu exista o emotie negativa in ceeea ce priveste lipsa banilor. Trebuie sa intelegem ca banii vin acolo unde ei sunt respectati, unde exista grija, dar mai mult decat atat, unde exista respect pentru ei.
