Cum gestionăm relația dintre frați? Cred că aceasta este întrebarea la care mulți părinți și-ar dori să afle răspunsul, nu-i așa?
Ei bine, noi am invitat-o să ne răspundă la câteva intrebări despre acest subiect pe Andreea Ștefiuc, Psiholog clinician, psihoterapeut și consilier cu formare în psihologia copilului, cuplului, adultului și a familiei, consultant și psihopedagog de recuperare, inițiator al proiectului Pas Spre Tine – program complex dedicat familiei și persoanelor cu impact în dezvoltarea copilului de la 3 la 18 ani. Tătici, noi vă spunem că merită citit acest interviu!
Familia se mărește, dar crizele continuă, nu-i așa? La ce să se aștepte părinții care urmează să își mărească familia cu încă un membru?
Andreea Ștefiuc: Când vine vorba despre creșterea copiilor, așa numitele crize, sunt prezente în mod inevitabil, acestea făcând parte din procesul natural al dezvoltării umane – nu există evoluție fără un anumit grad de disconfort. Mărirea familiei nu face decât să dicteze pentru un timp direcția acestor provocări. În ceea ce privește așteptările părinților, aspectele legate de îngrijirea unui bebeluș vor fi mai familiare și drept urmare mai ușoare față de experiența cu primul copil. Dincolo de asta, tipul de impact pe care îl va avea noul membru asupra dinamicii de familie depinde de atât de mulți factori, încât este foarte greu predictibil. Așadar, recomandarea mea este să se aștepte la neprevăzut, să se înarmeze cu răbdare și să aibă grijă de propriile resurse energetice și emoționale pentru a putea fi flexibili, întrucât orice este posibil.
Cum pregătim copilul pentru apariția unui frățior? De la momentul în care îi spunem vestea, până când îl cunoaște propriu-zis pe noul membru al familiei.
Andreea Ștefiuc: Pornind de la vârsta și abilitățile de înțelegere ale copilului, este important ca pregătirea acestuia să fie ancorată în concret și nu limitată la explicații verbale. Asta presupune expunerea copilului la cât mai multe situații pe care ar putea să le întâmpine în noul său rol (interacțiunea cu bebeluși care au nevoie să fie schimbați sau alăptați, etc.) implicarea lui în pregătirile pentru momentul nașterii și în alegerile legate de noul membru al familiei (aranjarea camerei, alegerea hainelor etc.). De asemenea copilul are nevoie să înțeleagă modul în care se va schimba relația lui cu părinții din momentul venirii fratelul/surorii pentru a-l ajuta să își reprezinte o imagine cât se poate de realistă a ceea ce urmează. Vorbind cu copilul despre ceea ce are de câștigat dar și despre aspectele mai dificile ale măririi familiei și dându-i alternative de acțiune putem să scădem considerabil nivelul de frustrare în momentul în care acestea vor avea loc în viața reală și să creăm premeisele pentru o relație sănătoasă între frați.
Dar noi, ca părinți, ce ar trebui să știm despre relația dintre frați?
Andreea Ștefiuc: Studiile spun că frații petrec mai mult timp împreună decât cu oricare altă persoană din viața lor. Asta creează solul fertil pentru o relație complexă și cu un potențial extraordinar de creștere și susținere reciprocă. Se pare că mai mult de 80% dintre frații care ajung la bătrânețe apelează unul la celalalt pentru suport. Până atunci însă în copilărie conflictele apar în medie o dată la 10 minute.
Ce rol are fratele mai mare în conturarea personalității fratelui mai mic?
Andreea Ștefiuc: Măsura în care fratele mai mare are un impact semnificativ asupra conturării personalității fratelui mai mic depinde de diferența de vârstă dintre ei, cât timp petrec împreună, temperamentul fiecăruia dintre copii, tipul de implicare al adulților din jurul lor, relația pe care o au cu părinții și așteptările acestora. În cazul în care există premisele necesare pentru un nivel crescut de influență, fratele mai mare poate să reprezinte un punct de reper stabil care oferă confort și siguranță, o oglindă la care cel mic să se raporteze pantru a-și defini identitatea – în ce fel este diferit sau asemănător cu fratele său. Acestă relație poate să dicteze modalitățile de interacțiune cu alți copii din anturaj dar și tipul de relaționare la viața adultă în aceeași măsură în care părinții pot influența acest aspect.
Cum procedăm când apar primele crize de gelozie/furie ale copilului?
Andreea Ștefiuc: În primul rând ne așteptăm la ele și le abordăm ca pe niște momente normale având în vedere contextul în care se află copilul. Modul în care reacționăm depinde foarte mult de situație, însă în linii mari, este important ca fiecare dintre copii să se simtă ascultat și înțeles chiar dacă nu suntem de acord cu comportamentul lui, să fie asigurați că spațiul lor în familie există în continuare și nimic nu va schimba asta, iar consecințele pentru eventuale comportamente nepotrivite să nu presupună o îndepărtare a părinților. De asemenea pentru a diminua intensitatea și frecvența acestor crize este nevoie să ne concentrăm pe îmbunătățirea relației cu copilul, separat de fratele/sora sa.
Dacă diferența de ani este foarte mare între frați, cu ce situații ne putem confrunta și cum le gestionăm?
Andreea Ștefiuc: În general atunci când diferența dintre frați este mare, există oportunități mai puține de timp și experiențe comune, așadar și o apropiere între ei poate fi mai dificilă. Este posibil ca fratele mai mare să nu își dorească să interacționeze cu cel mic tocmai pentru că se află în etape diferite de dezvoltare. Ce ar putea ajuta este să creăm noi adulții contexte în care ambii să se simtă bine pentru a avea cât mai multe astfel de precedente. Este important totuși să respectam nevoile distincte ale fiecăruia dintre ei, chiar dacă asta înseamnă ca vor petrece mai puțin timp împreună.
Uneori, fără să vrem, tindem să-l favorizăm pe mezinul familiei. Cum putem proceda astfel încât să ieșim din această “capcană”?
Andreea Ștefiuc: Având în primul rând grijă să ne odihnim și să ne oferim timp pentru noi înșine, astfel încât să putem să fim în permanență atenți la ce anume ne face să îl favorizăm pe unul sau pe altul, dacă modul în care acționăm are legătură cu copilul, cu starea noastră din acea zi sau alte experiențe pe care le-am trăit până atunci, să ne întrebăm care este scopul deciziilor noastre și ce urmărim pe termen lung.
Dar când fratele mai mare se laudă cu faptul că el este “primul copil”, ceea ce generează frustare și crize în rândul mezinului, cum procedăm?
Andreea Ștefiuc: De multe ori în societatea noastră a fi cel mai mare înseamnă a fi cel mai puternic, cel care le poate și le știe pe toate. Există un anumit confort în acest sentiment pe care, este posibil ca fratele mai mare să îl caute. Putem să îl ajutăm să se simtă puternic în alte contexte și să îi evidențiem noi câte reușește să facă. Astfel se va diminua nevoia de a se lăuda și de a obține confirmare prin comparație cu fratele său. În același timp o dată cu confortul legat de putere vine și o presiune de a o menține și de a nu fi vulnerabil ceea ce poate crește frustrarea în momentele în care nu este „cel mai”. În acest caz este important ca mesajul pe care îl transmitem copiilor să fie că greșeala și neputința fac și ele parte din viață și că nu este nimic în neregulă cu a le experimenta.
Un mesaj pentru tații de doi sau mai mulți copii din comunitatea #ModernDads?
Andreea Ștefiuc: Sunteți speciali prin simplul fapt că citiți acest articol și pentru că participați la astfel de evenimente, iar copiii voștri deja au de câștigat pentru că au un model de tată implicat și care își propune să devină mai bun. Felicitări!
Nu uitați! Cu Andreea Ștefiuc ne întâlnim să discutăm mai pe larg despre relația dintre frați la Modern Dads’s Challenges, ediția a 15-a, joi, 26 septembrie, de la 18:30, la Impact Hub Universitate!
