Harta empatiei
Harta empatiei impartire pe cadrane

În noul context în care școlarii își desfășoară lecțiile – online/offline sau ambele variante, este foarte important să înțelegem cum percep schimbările, ce temeri și frici au, se adaptează ușor sau nu, se mai pot concentra la ore așa cum o făceau offline sau le este din ce în ce mai greu etc? Ce putem face concret noi, părinții, pentru a-i ajuta pe copii? Am povestit despre toate aceste lucruri cu Olimpia Meșa, Autor “Cum Învață Oamenii”.

ModernDads: De la ore bune de joacă zilnică, copilul ajunge într-un sistem de învățământ în care trebuie să stea concentrat, atent, mai multe ore. Cum se vede prin ochii copilului această schimbare?

Olimpia Meșa, Autor “Cum Învață Oamenii”: Foarte mulți părinți mi-au scris în ultima perioadă și s-au plâns că ai lor copii suferă de ‘lipsă de atenție’ mai ales în timpul orelor online. Mai întâi, aș defini corect lipsa de atenție în ceea ce îl privește pe copilul meu și m-aș întreba: se poate concentra atunci când este interesat? Dacă da, cel mai probabil este o problemă cu materia sau modul de predare. Dacă într-adevăr copilul nu se poate concentra, se va vedea acest lucru chiar și în timpul activităților preferate. Acesta își pierde rapid interesul pentru jocuri și activități indiferent cine le facilitează sau în ce moment. Dacă aș primi feedback de la profesor că nu se poate concentra, l-aș monitoriza o perioadă și aș observa dacă este sau nu dezorganizat și incapabil să-și găsească lucrurile chiar și în afara școlii.

Olimpia Meșa

Pentru ca cei mici să asculte, să se concentreze și să învețe să stea nemișcați pentru o perioadă de timp, trebuie să dezvolte atât propriocepția, cât și simțul vestibular. Momentul cel mai critic pentru a dezvolta propriocepția și simțul vestibular al unui copil este înainte de vârsta de șase ani.

Propriocepția este cea care ne spune unde se află părțile corpului fără a fi nevoie să le privim. Aceasta ne ajută creierul să înțeleagă gravitația, iar astfel putem trece rapid de la pedala de accelerație la frână fără să ne privim picioarele sau să ne aducem floricele la gură fără să ne luăm ochii de la filmul din cinema.

Dacă propriocepția nu este dezvoltată corespunzător, copiii apasă prea tare când lipesc un abțibild sau pot cădea de pe scaunul de la masă. Veți vedea mult aceste semne la copiii mici pe măsură ce dezvoltă propriocepția, dar ar trebui să le vedeți din ce în ce mai puțin la copiii cu vârsta peste patru ani.

“Fără un simț vestibular puternic, creierul unui copil nu va avea altă opțiune decât să se agite, să se frustreze, să experimenteze agresivitate, să se apropie prea mult de oameni atunci când vorbesc și să se zbată să se concentreze și să asculte. Pentru că literalmente nu se poate abține.”

Simțul vestibular este cel care te ajută să înțelegi echilibrul și se conectează cu toate celelalte simțuri. Vei observa cât de puțin este dezvoltat la copii foarte mici în momentele în care ridică piciorul mult prea sus atunci când urcă treptele unei scări cu ajutorul părintelui. Când sistemul vestibular nu se dezvoltă corespunzător, toate celelalte simțuri se vor lupta să funcționeze corect. Fără un simț vestibular puternic, creierul unui copil nu va avea altă opțiune decât să se agite, să se frustreze, să experimenteze agresivitate, să se apropie prea mult de oameni atunci când vorbesc și să se zbată să se concentreze și să asculte. Pentru că literalmente nu se poate abține.

Simțul vestibular se bazează pe cilii (peri) incredibil de mici din urechea interioară. Atunci când ne mișcăm, fluidul din această ureche interioară se mișcă și stimulează acești peri, trimițând creierului informații despre unde se află corpul în raport cu spațiul. Cu cât copilul iese mai mult în afara poziției verticale, cu atât mai mult lichidul se va mișca peste acești peri și cu atât mai puternic va deveni simțul vestibular. Copiii au nevoie să-și pună corpul în poziții diferite și să-l miște în toate direcțiile pentru a pune în mișcare acel fluid.

Așadar, pentru a dezvolta atenția, încă dinainte să înceapă școala copii trebuie încurajați să se miște cât mai mult, să experimenteze rostogolitul, cățăratul, dansul, săritul și alte activități de acest fel cel puțin 6-8 ore pe zi până la 6 ani. După începerea școlii, dacă e posibil, toate orele din afara școlii până la ora de culcare să fie petrecute afară.

Recomand evitarea ecranelor de orice fel pentru copiilor până la 3 ani. Există atât de multe studii deja în legătură cu efectele negative încât nu știu pe care să le aleg să le menționez în conferințe. În restaurante, de exemplu, când părinții își doresc să îi țină pe copii liniștiți adică “cuminți” pentru că ospătarul sau managerul restaurantului se uită urât, avem tendința să le oferim un smartphone sau o tabletă în loc să-i lăsăm să exploreze în jur sau să ieșim cu ei afară până vine mâncarea. Am trecut prin astfel de momente și-mi aduc aminte cât de greu îmi era să mă mobilizez să nu-i pun în față un smartphone. În mașină, în călătoriile mai lungi, dar și în cele 30-45 de minute de mers cu mașina de la școală, tot ne vine sa le oferim un smartphone sau o tabletă, când ar putea fi un moment minunat de reflecție.

Câți părinți cu copii mici ai văzut conducând calm în timp ce copilul țipă pe bancheta din spate și spune „Știu că nu este confortabil să stai acolo doar fără mami. Sunt aici. Să cântăm o melodie? Poți, te rog, să reflectezi care ar fi cel mai bun cântec astăzi și să alegi pentru noi?’ Mi-a fost extrem de dificil în primii ani sa respect aceste sfaturi, dar în timp s-au dovedit a fi miraculoase.

Chiar dacă nu ai făcut toate acestea până să ajungă copilul la școală, nu este târziu. Pentru a-i crește atenția la orele din clasă sau online, încurajează copiii să iasă și să facă cât mai multă mișcare afară în restul zilei. În plus, exersați reflecția împreună. Puteți începe cu exerciții simple, când doar stați nemișcați și observați cu ochii închiși ce simțiți sau auziți. Puneți un cronometru și începeți cu 1 minut. Treptat, într-un an de zile, puteți ajunge chiar la 15-20 de minute. În plus, poți include în rutina zilnică sau săptămânală exerciții legate de tehnica de reflecție. Accesând link-ul vei descoperi câteva dintre instrumentele pe care le-am creat pentru a ajuta copiii în acest sens.

În concluzie, mișcare, exerciții de auto-control plus exerciții de metacogniție și rezultatul va fi: copii cu atenție sporită.

ModernDads: Cum învață oamenii și ce anume se produce în creierul nostru în acele momente?

Olimpia Meșa, Autor “Cum Învață Oamenii”: Creierul, organul nostru de învățare, lucrează prin legi fizice și chimice. Astfel, învățarea este fizică. Așadar, dacă un copil reușește să învețe ceva, el/ea a produs o schimbare fizică în creierul său. Există o relație naturală între structura creierului și învățare. Dacă privim în profunzime structura creierului pentru a examina materia fizică a creierului în sine, ceea ce vedem este că acest organ este format din celule complexe legate între ele într-o imensă rețea de fibre și ramuri. Aceste celule se numesc neuroni, iar conexiunile dintre ele creează rețele neuronale. Aceste rețele reprezintă cunoștințele. Orice schimbare a cunoștințelor trebuie să provină dintr-o schimbare în rețelele neuronale ale creierului.

Când creierul unui copil învață pentru prima dată, acesta este ocupat să perceapă lumea din jurul său, iar cortexul senzorial este primul care primește informații. În timpul experienței concrete, informațiile fizice din lume și corp intră în creier prin organele de simț (ochi, urechi, nas, piele, gură, organe interne, articulații și mușchi). Această informație este trimisă în paralel către monitorul emoțional (amigdala cerebrală) și părțile specifice ale creierului pentru fiecare dintre simțuri. Dacă amigdala recunoaște experiența ca fiind periculoasă, va declanșa o acțiune instinctivă a corpului, cum ar fi luptă, fugă sau îngheț. Acesta este un răspuns extrem. În mod normal conținutul emoțional și cel cognitiv, al unei experiențe sunt trimise către creier pentru a fi procesate de cerebel. Aici începe să se formeze cogniția. Apoi, creierul copilului tău creează idei noi din aceste semnificații (lobul frontal) și îl determină să acționeze asupra acelor idei (cortexul motor). Atunci când acest proces se repetă destul de des prin activități antrenante, informațiile sunt bine depozitate și se formează obiceiuri (ganglioni bazali).

După ce reveniți în casă sau în clasă, puteți continua conversația extinzând-o la noi situații de viață în care sunt necesare cunoștințe și expertize similare. Copilul ar putea completa mai multe fișe de lucru legate de o zonă de interes. Nu ar trebui să lucreze pe aceleași fișe de lucru. În schimb, ar putea alege între modă, design interior, peisaj, navigație etc.

Iată un exemplu despre modul în care acest lucru ar putea funcționa la școală sau acasă în varianta homeschooling. Dacă dorești să-ți înveți copilul despre unghiul drept (90 °), invită-l afară și provoacă-l să deseneze un teren de baschet folosind doar vopsea spray. După ce a terminat, puteți privi câteva imagini cu terenuri de baschet reale, bine create și discutați despre diferențe și cum a decurs întreaga experiență. Apoi îl poți invita să facă cercetări online despre cum se poate desena terenul mai bine și despre ce cunoștințe tehnice și instrumente suplimentare sunt necesare. Ai posibilitatea de a-i sugera resurse și a-i explica unele concepte teoretice, inclusiv unghiul drept, precum și să-i oferi unele instrumente suplimentare, cum ar fi un prelungitor și o bandă adezivă de mascare. După ce reveniți în casă sau în clasă, puteți continua conversația extinzând-o la noi situații de viață în care sunt necesare cunoștințe și expertize similare. Copilul ar putea completa mai multe fișe de lucru legate de o zonă de interes. Nu ar trebui să lucreze pe aceleași fișe de lucru. În schimb, ar putea alege între modă, design interior, peisaj, navigație etc., deoarece toate acestea sunt zone ale vieții care depind de cunoașterea unghiului drept. Pentru a te asigura că acest lucru este încorporat pe termen lung, ai putea programa mai multe activități similare în aer liber pe parcursul anului pentru un grup de concepte teoretice conexe, însă de data aceasta invită pe copilul să vină pregătit cu cercetarea făcută și instrumente.

Desigur, aceasta este doar o mică parte a modului în care începem să înțelegem cum funcționează creierul și mai ales, cum învață copilul tău. Tehnologia facilitează cercetarea și în fiecare zi descoperim lucruri noi despre creier și despre procesul de învățare.

ModernDads: Ce recomandări ai pentru părinți, cum îi pot ajuta pe copii în procesul de învățare?

Olimpia Meșa, Autor “Cum Învață Oamenii”: Ca sa fie simple și ușor de aplicat, mi-aș printa aceasta lista:

Minimalism

Mai puține lucruri înseamnă mai puțină dezordine vizuală și distragere a atenției. Studiile au arătat că învățăm mai profund și prin urmare mai bine dacă atenția nu este distrasa de dezordine în jur sau prea multe culori tari, obiecte, gălăgie, etc.

Fără ecrane

Expunerea la ecrane stimulează creierul, scăzând drastic capacitatea de concentrare în timpul învățării. Limitați în mod conștient ecranele cu cel puțin două ore înainte de momentul de studiu și evitați să le aveți în apropierea copiilor în timp ce învață (cum ar fi spre exemplu un televizor care să meargă pe fundal).

Simplificați programul

Mai puține activități, tranziții și locuri de mers oferă un mediu adecvat pentru a se concentra la învățat.

Încurajează și demonstrează persistența

Demonstrează pentru copilul tău cum să revină la o sarcină și să se implice din nou. Când i-am explicat fiului meu pentru prima dată neuroplasticitatea creierului avea doar patru ani. Printr-un poster colorat cu neuroni și sinapse i-am arătat în mod animat și l-am învățat cum de fiecare dată când iese din zona sa de confort când depune efort pentru a învăța ceva nou și dificil, neuronii din creierul său formează conexiuni noi, mai puternice. Așa se face că în timp, devine un copil mai deștept.

Folosește o listă de verificare pentru concentrare

Pentru unii copii care se luptă cu lipsa de concentrare, va fi utilă o listă vizuală a sarcinilor necesare unei anumite activități. De exemplu, dacă copilului i se cere să urmărească o lecție, să citească o întrebare și apoi să ofere un răspuns scris la întrebare, lista de verificare va avea cuvinte cheie pentru fiecare dintre aceste activități necesare: urmărește, citește, scrie. Copilul va verifica fiecare sarcină cu tine pe măsură ce este finalizată și va primi feedback pozitiv.

Prioritizează somnul

Mulți copii nu dorm suficient. Reglați-vă rutina, dacă este necesar, pentru a vă asigura că are un somn sănătos. Una dintre modalitățile mele preferate de a realiza acest lucru este cu ajutorul unui poster de monitorizare a orelor de somn.

Luați în considerare nutriția

Din experiența mea, și există o mulțime de literatură care susține acest lucru, o mulțime de grăsimi vegane sănătoase și eliminarea zaharurilor îmbunătățesc drastic capacitățile creierului și ale corpului de a susține retenția cognitivă și atenția.

ModernDads: Vrem nu vrem, avem și materii care nu ne plac. Cum le facem totuși atractive și mai ușor de înțeles?

Olimpia Meșa, Autor “Cum Învață Oamenii”: Din experiența proprie cu copilul meu, dar și din discuțiile cu multi alți părinți știu că motivele din spatele acestui “nu-mi place” pot fi multiple. De multe ori nu subiectul, ci profesorul sau felul în care îl preda, îl face neplăcut. Uneori, subiectul este dificil și elevul nu este dispus sau nu este capabil să facă față acelui nivel de material și, prin urmare, îl „urăște” pentru că nu poate avea succes la el. Una din cele trei nevoi psihologice de bază (nevoia de a mă simti competent) este mereu nesatisfăcută pentru ca sunt copleșit. Așadar, rareori este materia și, mai adesea, un stimul extern care face ca materia să fie neplăcută. Cand sunt mai mari copii, e posibil, pur și simplu să nu se conecteze cu materia. De exemplu, m-am descurcat bine la școală datorită abilităților și muncii grele, dar nu am așteptat cu nerăbdare să merg la fizică, în ciuda faptului că am avut niște profesori foarte buni. Pur și simplu nu a rezonat cu mine. Învățarea uneori este ca și cum ai încerca feluri de mancare noi… unele îți vor plăcea, iar altele nu și factorii sunt multipli.

ModernDads: În contextul școlii online, copiii petrec foarte mult timp în fața ecranelor. Ce recomandări ai în această privință?

Olimpia Meșa, Autor “Cum Învață Oamenii”: Copilul meu învață acasă online și îi recomand să studieze după metoda Pomodoro, 25 de minute, cu pauze de cinci minute. După 3-4 Pomodoros (ședințe de 25 de minute), face o pauză mai lungă de 20-30 de minute afara, indiferent cât de cald sau frig este.

ModernDads: Cum putem suplini lipsa de interacțiune, de socializare fizică cu colegii, profesorii, prietenii în contextul școlii online?

Olimpia Meșa, Autor “Cum Învață Oamenii”: Aceasta a fost și este cea mai mare provocare întâmpinată de familia noastră, socializarea si conectarea. Am ales sa ne concentrăm pe a ne cunoaște pe noi mai bine si așa am ajuns să dezvolt două instrumente de care s-au bucurat deja mii de părinți: harta empatiei pentru copii și fișa de lucru “Ce contează cel mai mult pentru tine?”.

Acum mulți ani, când am fost numită pentru prima data lider de echipă, mi-am dat seama că este nevoie să port astfel de conversații cu toți membrii echipei. Pentru că nu aveam deloc experiență am creat o fișă de lucru care să mă ajute să pornesc aceste conversații. Fișa de lucru se numea “Ce contează cel mai mult pentru tine?”. Fiecare coleg era invitat să bifeze top trei sau cinci cele mai mari așteptări pe care le are de la mine, liderul echipei.

Previzualizează(se deschide într-o filă nouă)Adaugă titluInterviu | Olimpia Meșa: „Pentru a dezvolta atenția, încă dinainte să înceapă școala copii trebuie încurajați să se miște cât mai mult, să experimenteze rostogolitul, cățăratul, dansul, săritul”

ModernDads: De la ore bune de joacă zilnică, copilul ajunge într-un sistem de învățământ în care trebuie să stea concentrat, atent, mai multe ore. Cum se vede prin ochii copilului această schimbare?

Olimpia Meșa, Autor “Cum Învață Oamenii”: Foarte mulți părinți mi-au scris în ultima perioadă și s-au plâns că ai lor copii suferă de ‘lipsă de atenție’ mai ales în timpul orelor online. Mai întâi, aș defini corect lipsa de atenție în ceea ce îl privește pe copilul meu și m-aș întreba: se poate concentra atunci când este interesat? Dacă da, cel mai probabil este o problemă cu materia sau modul de predare. Dacă într-adevăr copilul nu se poate concentra, se va vedea acest lucru chiar și în timpul activităților preferate. Acesta își pierde rapid interesul pentru jocuri și activități indiferent cine le facilitează sau în ce moment. Dacă aș primi feedback de la profesor că nu se poate concentra, l-aș monitoriza o perioadă și aș observa dacă este sau nu dezorganizat și incapabil să-și găsească lucrurile chiar și în afara școlii.

Pentru ca cei mici să asculte, să se concentreze și să învețe să stea nemișcați pentru o perioadă de timp, trebuie să dezvolte atât proprioceptivitatea, cât și simțul vestibular. Momentul cel mai critic pentru a dezvolta proprioceptivitatea și simțul vestibular al unui copil este înainte de vârsta de șase ani.

Proprioceptivitatea este cea care ne spune unde se află părțile corpului fără a fi nevoie să le privim. Aceasta ne ajută creierul să înțeleagă gravitația, iar astfel putem trece rapid de la pedala de accelerație la frână fără să ne privim picioarele sau să ne aducem floricele la gură fără să ne luăm ochii de la filmul din cinema.

Dacă proprioceptivitatea nu este dezvoltată corespunzător, copiii apasă prea tare când lipesc un abțibild sau pot cădea de pe scaunul de la masă. Veți vedea aceste mult aceste semne la copiii mici pe măsură ce dezvoltă proprioceptivitatea, dar ar trebui să le vedeți din ce în ce mai puțin la copiii cu vârsta peste patru ani.


“Fără un simț vestibular puternic, creierul unui copil nu va avea altă opțiune decât să se agite, să se frustreze, să experimenteze agresivitate, să se apropie prea mult de oameni atunci când vorbesc și să se zbată să se concentreze și să asculte. Pentru că literalmente nu se poate abține.”

Simțul vestibular este cel care te ajută să înțelegi echilibrul și se conectează cu toate celelalte simțuri. Vei observa cât de puțin este dezvoltat la copii foarte mici în momentele în care ridică piciorul mult prea sus atunci când urcă treptele unei scări cu ajutorul părintelui. Când sistemul vestibular nu se dezvoltă corespunzător, toate celelalte simțuri se vor lupta să funcționeze corect. Fără un simț vestibular puternic, creierul unui copil nu va avea altă opțiune decât să se agite, să se frustreze, să experimenteze agresivitate, să se apropie prea mult de oameni atunci când vorbesc și să se zbată să se concentreze și să asculte. Pentru că literalmente nu se poate abține.

Simțul vestibular se bazează pe cilii (peri) incredibil de mici din urechea interioară. Atunci când ne mișcăm, fluidul din această ureche interioară se mișcă și stimulează acești peri, trimițând creierului informații despre unde se află corpul în raport cu spațiul. Cu cât copilul iese mai mult în afara poziției verticale, cu atât mai mult lichidul se va mișca peste acești peri și cu atât mai puternic va deveni simțul vestibular. Copiii au nevoie să-și pună corpul în poziții diferite și să-l miște în toate direcțiile pentru a pune în mișcare acel fluid.

Așadar, pentru a dezvolta atenția, încă dinainte să înceapă școala copii trebuie încurajați să se miște cât mai mult, să experimenteze rostogolitul, cățăratul, dansul, săritul și alte activități de acest fel cel puțin 6-8 ore pe zi până la 6 ani. După începerea școlii, dacă e posibil, toate orele din afara școlii până la ora de culcare să fie petrecute afară.

Recomand evitarea ecranelor de orice fel pentru copiilor până la 3 ani. Există atât de multe studii deja în legătură cu efectele negative încât nu știu pe care să le aleg să le menționez în conferințe. În restaurante, de exemplu, când părinții își doresc să îi țină pe copii liniștiți adică “cuminți” pentru că ospătarul sau managerul restaurantului se uită urât, avem tendința să le oferim un smartphone sau o tabletă în loc să-i lăsăm să exploreze în jur sau să ieșim cu ei afară până vine mâncarea. Am trecut prin astfel de momente și-mi aduc aminte cât de greu îmi era să mă mobilizez să nu-i pun în față un smartphone. În mașină, în călătoriile mai lungi, dar și în cele 30-45 de minute de mers cu mașina de la școală, tot ne vine sa le oferim un smartphone sau o tabletă, când ar putea fi un moment minunat de reflecție.

Câți părinți cu copii mici ai văzut conducând calm în timp ce copilul țipă pe bancheta din spate și spune „Știu că nu este confortabil să stai acolo doar fără mami. Sunt aici. Să cântăm o melodie? Poți, te rog, să reflectezi care ar fi cel mai bun cântec astăzi și să alegi pentru noi?’ Mi-a fost extrem de dificil în primii ani sa respect aceste sfaturi, dar în timp s-au dovedit a fi miraculoase.

Chiar dacă nu ai făcut toate acestea până să ajungă copilul la școală, nu este târziu. Pentru a-i crește atenția la orele din clasă sau online, încurajează copiii să iasă și să facă cât mai multă mișcare afară în restul zilei. În plus, exersați reflecția împreună. Puteți începe cu exerciții simple, când doar stați nemișcați și observați cu ochii închiși ce simțiți sau auziți. Puneți un cronometru și începeți cu 1 minut. Treptat, într-un an de zile, puteți ajunge chiar la 15-20 de minute. În plus, poți include în rutina zilnică sau săptămânală exerciții legate de tehnica de reflecție. Accesând link-ul vei descoperi câteva dintre instrumentele pe care le-am creat pentru a ajuta copiii în acest sens.

În concluzie, mișcare, exerciții de auto-control plus exerciții de metacogniție și rezultatul va fi: copii cu atenție sporită.

ModernDads: Cum învață oamenii și ce anume se produce în creierul nostru în acele momente?

Olimpia Meșa, Autor “Cum Învață Oamenii”: Creierul, organul nostru de învățare, lucrează prin legi fizice și chimice. Astfel, învățarea este fizică. Așadar, dacă un copil reușește să învețe ceva, el/ea a produs o schimbare fizică în creierul său. Există o relație naturală între structura creierului și învățare. Dacă privim în profunzime structura creierului pentru a examina materia fizică a creierului în sine, ceea ce vedem este că acest organ este format din celule complexe legate între ele într-o imensă rețea de fibre și ramuri. Aceste celule se numesc neuroni, iar conexiunile dintre ele creează rețele neuronale. Aceste rețele reprezintă cunoștințele. Orice schimbare a cunoștințelor trebuie să provină dintr-o schimbare în rețelele neuronale ale creierului.

Când creierul unui copil învață pentru prima dată, acesta este ocupat să perceapă lumea din jurul său, iar cortexul senzorial este primul care primește informații. În timpul experienței concrete, informațiile fizice din lume și corp intră în creier prin organele de simț (ochi, urechi, nas, piele, gură, organe interne, articulații și mușchi). Această informație este trimisă în paralel către monitorul emoțional (amigdala cerebrală) și părțile specifice ale creierului pentru fiecare dintre simțuri. Dacă amigdala recunoaște experiența ca fiind periculoasă, va declanșa o acțiune instinctivă a corpului, cum ar fi luptă, fugă sau îngheț. Acesta este un răspuns extrem. În mod normal conținutul emoțional și cel cognitiv, al unei experiențe sunt trimise către creier pentru a fi procesate de cerebel. Aici începe să se formeze cogniția. Apoi, creierul copilului tău creează idei noi din aceste semnificații (lobul frontal) și îl determină să acționeze asupra acelor idei (cortexul motor). Atunci când acest proces se repetă destul de des prin activități antrenante, informațiile sunt bine depozitate și se formează obiceiuri (ganglioni bazali).

După ce reveniți în casă sau în clasă, puteți continua conversația extinzând-o la noi situații de viață în care sunt necesare cunoștințe și expertize similare. Copilul ar putea completa mai multe fișe de lucru legate de o zonă de interes. Nu ar trebui să lucreze pe aceleași fișe de lucru. În schimb, ar putea alege între modă, design interior, peisaj, navigație etc.

Iată un exemplu despre modul în care acest lucru ar putea funcționa la școală sau acasă în varianta homeschooling. Dacă dorești să-ți înveți copilul despre unghiul drept (90 °), invită-l afară și provoacă-l să deseneze un teren de baschet folosind doar vopsea spray. După ce a terminat, puteți privi câteva imagini cu terenuri de baschet reale, bine create și discutați despre diferențe și cum a decurs întreaga experiență. Apoi îl poți invita să facă cercetări online despre cum se poate desena terenul mai bine și despre ce cunoștințe tehnice și instrumente suplimentare sunt necesare. Ai posibilitatea de a-i sugera resurse și a-i explica unele concepte teoretice, inclusiv unghiul drept, precum și să-i oferi unele instrumente suplimentare, cum ar fi un prelungitor și o bandă adezivă de mascare. După ce reveniți în casă sau în clasă, puteți continua conversația extinzând-o la noi situații de viață în care sunt necesare cunoștințe și expertize similare. Copilul ar putea completa mai multe fișe de lucru legate de o zonă de interes. Nu ar trebui să lucreze pe aceleași fișe de lucru. În schimb, ar putea alege între modă, design interior, peisaj, navigație etc., deoarece toate acestea sunt zone ale vieții care depind de cunoașterea unghiului drept. Pentru a te asigura că acest lucru este încorporat pe termen lung, ai putea programa mai multe activități similare în aer liber pe parcursul anului pentru un grup de concepte teoretice conexe, însă de data aceasta invită pe copilul să vină pregătit cu cercetarea făcută și instrumente.

Desigur, aceasta este doar o mică parte a modului în care începem să înțelegem cum funcționează creierul și mai ales, cum învață copilul tău. Tehnologia facilitează cercetarea și în fiecare zi descoperim lucruri noi despre creier și despre procesul de învățare.

ModernDads: Ce recomandări ai pentru părinți, cum îi pot ajuta pe copii în procesul de învățare?

Olimpia Meșa, Autor “Cum Învață Oamenii”: Ca sa fie simple și ușor de aplicat, mi-aș printa aceasta lista:

Minimalism

Mai puține lucruri înseamnă mai puțină dezordine vizuală și distragere a atenției. Studiile au arătat că învățăm mai profund și prin urmare mai bine dacă atenția nu este distrasa de dezordine în jur sau prea multe culori tari, obiecte, gălăgie, etc.

Fără ecrane

Expunerea la ecrane stimulează creierul, scăzând drastic capacitatea de concentrare în timpul învățării. Limitați în mod conștient ecranele cu cel puțin două ore înainte de momentul de studiu și evitați să le aveți în apropierea copiilor în timp ce învață (cum ar fi spre exemplu un televizor care să meargă pe fundal).

Simplificați programul

Mai puține activități, tranziții și locuri de mers oferă un mediu adecvat pentru a se concentra la învățat.

Încurajează și demonstrează persistența

Demonstrează pentru copilul tău cum să revină la o sarcină și să se implice din nou. Când i-am explicat fiului meu pentru prima dată neuroplasticitatea creierului avea doar patru ani. Printr-un poster colorat cu neuroni și sinapse i-am arătat în mod animat și l-am învățat cum de fiecare dată când iese din zona sa de confort când depune efort pentru a învăța ceva nou și dificil, neuronii din creierul său formează conexiuni noi, mai puternice. Așa se face că în timp, devine un copil mai deștept.

Folosește o listă de verificare pentru concentrare

Pentru unii copii care se luptă cu lipsa de concentrare, va fi utilă o listă vizuală a sarcinilor necesare unei anumite activități. De exemplu, dacă copilului i se cere să urmărească o lecție, să citească o întrebare și apoi să ofere un răspuns scris la întrebare, lista de verificare va avea cuvinte cheie pentru fiecare dintre aceste activități necesare: urmărește, citește, scrie. Copilul va verifica fiecare sarcină cu tine pe măsură ce este finalizată și va primi feedback pozitiv.

Prioritizează somnul

Mulți copii nu dorm suficient. Reglați-vă rutina, dacă este necesar, pentru a vă asigura că are un somn sănătos. Una dintre modalitățile mele preferate de a realiza acest lucru este cu ajutorul unui poster de monitorizare a orelor de somn.

Luați în considerare nutriția

Din experiența mea, și există o mulțime de literatură care susține acest lucru, o mulțime de grăsimi vegane sănătoase și eliminarea zaharurilor îmbunătățesc drastic capacitățile creierului și ale corpului de a susține retenția cognitivă și atenția.

ModernDads: Vrem nu vrem, avem și materii care nu ne plac. Cum le facem totuși atractive și mai ușor de înțeles?

Olimpia Meșa, Autor “Cum Învață Oamenii”: Din experiența proprie cu copilul meu, dar și din discuțiile cu multi alți părinți știu că motivele din spatele acestui “nu-mi place” pot fi multiple. De multe ori nu subiectul, ci profesorul sau felul în care îl preda, îl face neplăcut. Uneori, subiectul este dificil și elevul nu este dispus sau nu este capabil să facă față acelui nivel de material și, prin urmare, îl „urăște” pentru că nu poate avea succes la el. Una din cele trei nevoi psihologice de bază (nevoia de a mă simti competent) este mereu nesatisfăcută pentru ca sunt copleșit. Așadar, rareori este materia și, mai adesea, un stimul extern care face ca materia să fie neplăcută. Cand sunt mai mari copii, e posibil, pur și simplu să nu se conecteze cu materia. De exemplu, m-am descurcat bine la școală din cauza abilităților și muncii grele, dar nu am așteptat cu nerăbdare să merg la fizică, în ciuda faptului că am avut niște profesori foarte buni. Pur și simplu nu a rezonat cu mine. Învățarea uneori este ca și cum ai încerca feluri de mancare noi … unele îți vor plăcea, iar altele nu și factorii sunt multipli.

ModernDads: În contextul școlii online, copiii petrec foarte mult timp în fața ecranelor. Ce recomandări ai în această privință?

Olimpia Meșa, Autor “Cum Învață Oamenii”: Copilul meu învață acasă online și îi recomand să studieze după metoda Pomodoro, 25 de minute, cu pauze de cinci minute. După 3-4 Pomodoros (ședințe de 25 de minute), face o pauză mai lungă de 20-30 de minute afara, indiferent cât de cald sau frig este.

ModernDads: Cum putem suplini lipsa de interacțiune, de socializare fizică cu colegii, profesorii, prietenii în contextul școlii online?

Olimpia Meșa, Autor “Cum Învață Oamenii”: Aceasta a fost și este cea mai mare provocare întâmpinată de familia noastră, socializarea si conectarea. Am ales sa ne concentrăm pe a ne cunoaște pe noi mai bine si așa am ajuns să dezvolt două instrumente de care s-au bucurat deja mii de părinți: harta empatiei pentru copii și fișa de lucru “Ce contează cel mai mult pentru tine?”.

Acum mulți ani, când am fost numită pentru prima data lider de echipă, mi-am dat seama că este nevoie să port astfel de conversații cu toți membrii echipei. Pentru că nu aveam deloc experiență am creat o fișă de lucru care să mă ajute să pornesc aceste conversații. Fișa de lucru se numea “Ce contează cel mai mult pentru tine?”. Fiecare coleg era invitat să bifeze top trei sau cinci cele mai mari așteptări pe care le are de la mine, liderul echipei.

M-am gândit că și nouă, părinților, ne-ar fi de mare ajutor un instrument de acest fel, așadar am construit unul. Fișa conține o serie de întrebări pe care să le adresezi copilului. Alege doar câteva, potrivite vârstei, dacă copilul are între 5 și 9 ani și încearcă-le pe toate, dacă are între 9-16 ani. Fiecare copil va răspunde în felul său în funcție de vârsta și momentul zile. Prin urmare nu este nevoie să parcurgeți toate întrebările într-o singură zi sau printr-o singură discuție. De asemenea, fișa conține o serie de afirmații pe care copilul le poate bifa sau nu în funcție de ce consideră el/ea că are nevoie de la tine, ca părinte.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.