De câțiva ani în România există o deschidere din ce în ce mai mare spre concediul paternal, poate că luam exemplul Suediei unde conceptul de latte dads este împământenit, concediul paternal nu mai este ceva ciudat, sau măcar rar. Este o practică absolut normală.
Concediul paternal, acordat in conformitate cu prevederile Legii 210/1999 si a Hotararii 244/2000, are scopul de a asigura participarea tatalui la îngrijirea nou-născutului. Acesta este dat indiferent dacă cei doi sunt căsătoriți sau nu și se aplică și în caz de adopție.
Altfel zis poți beneficia de 5 zile lucrătoare, plătite integral, în primele 8 săptămâni de la nașterea copilului, cu condiția de a-i înainta angajatorului o cerere scrisă în acest sens, însoțită de copia certificatului de naștere al copilului. Cele 5 zile se pot extinde la 15 zile, dacă viitorul tată face un curs de puericultură și aduce dovada acestui curs către angajator. Cursul de puericultură se face o singură dată, deci nu va putea fi folosit si la al doilea/al treilea copil etc.
Indemnizatia în cadrul concediului paternal se plătește din fondul de salarii și se include în veniturile impozabile ale acestuia. Pe perioada concediului paternal, indemnizația acordată tatălui se calculeaza pe baza salariului brut realizat si include sporurile si adaosurile la salariul de bază.
În plus legat de perioada de creștere copil – cei doi ani avuți în vedere în România, OUG 111/2010 prevede că „cel puțin o lună din perioada totală a concediului de creștere a copilului” va fi alocată celeilalte persoane care nu a solicitat acest drept. Astfel, dacă mama a înaintat cerere pentru acordarea concediului pentru creșterea copilului, tatăl va fi cel care va beneficia de perioada de o lună de concediu prevăzută de lege. Tatăl poate renunța la acest drept, dar doar printr-o cerere scrisă către DGSP sectorul aferent adresei de domiciliu.
Ce înseamnă ”Cel puțin o lună” mai exact? Înseamnă că tatăl își poate lua fie jumătate din cei doi ani, perioada totală a concediului de creștere copil, respectiv 1 an, sau chiar toată perioada, dacă așa s-a decis în familie, bineînțeles depunând toate actele necesare. Dintre acestea ce e diferit și util de menționat față de actele pe care le depune mama, în aceeași situație este:
- Declaraţia pe proprie răspundere (în cazul în care dreptul se solicită de către tată) din care să rezulte dacă mama a beneficiat sau nu de concedii medicale pentru nou-născut;
De asemenea în cazul în care o tragedie apare, iar mama moare la naștere, sau în perioada de lăuzie, tatăl este îndreptățit la indemnizația ce urma să ajungă la mamă.
Așadar vă puteți bucura de cel puțin un an de concediu creștere copil.
Să ne cunoaștem drepturile este responsabilitatea fiecăruia dintre noi și aceste informații ne ajută când te aștepți mai puțin. Pe pagina de facebook Modern Dads, precum și facebook Modern Family, găsiți mereu informații utile legate de drepturile voastre, precum și aici pe site, unul fiind chiar drepturile tatălui în caz de divorț.
