Părinții întreabă: Cum incurajez independența băieților si care este rolul meu, ca tată?
Psihoterapeutul Mihaela Cristea răspunde:
„Lăsa că fac eu ca să nu te rănești.”
„Nu îți lua cartofi prăjiți, o să te doară burta.”
„Lăsa că mă duc eu să vorbesc la școală cu profesorii.”
„Nu te juca cu X!”
Îți sună cunoscut? Te-ai regăsit? Ca părinte ai folosit măcar una dintre aceste replici?
Nu e nimic greșit! Știu că toate vin din iubire. Și acesta este felul în care îți manifești grija pentru cel mic. Îi spui cum să facă totul pentru că îți e teamă să nu pățească ceva și pentru că îi vrei binele. E foarte clar! Îi vrei binele și îl iubești, dar ceea ce vreau să afli azi, este efectul pe care-l au asupra copilului. De fiecare dată când îi spui ce să facă sau să nu facă, îl privezi de ocazia de a deveni independent și responsabil.
El va trăi pe baza experiențelor și înțelegerilor tale și nu va avea ocazia să le aibă pe ale lui. Nu va avea posibilitatea să simtă emoțiile mai puțin plăcute, lucru care pe viitor îi va crea dificultăți în momentul în care va da piept cu lumea reală, lume în care, dacă e să fim sinceri, nu se va mai strădui nimeni să îl protejeze de aceste emoții.
Și atunci? Ceea ce se va întâmpla va fi că se va simți copleșit și nu va ști ce să facă, cum să le gestioneze. Probabil va ajunge să fie dependent de ceilalți în a lua decizii,îi va fi teamă și de cel mai mic eșec, se va simți neajutorat și singur împotriva tuturor celor cărora nu le pasă de ceea ce simte el.
3 greșeli care împiedică independența copilului
În acest articol vreau să-ți vorbesc despre 3 greșeli pe care majoritatea taților le fac și care împiedică copilul să devină independent și responsabil.
Încep cu prima, poate cea mai mare greșeală.
Faci lucrurile în locul lui. Nu-i dai voie să vadă cum se simte greșeala…
Lasă-l să eșueze!
Astfel o să afle afle pe pielea lui ce se întâmplă, prin experiență proprie.
Dă-i voie să învețe că eșecul este o oportunitate de învățare și de a face mai bine data viitoare. Dacă te gândești, becul a luat naștere după 1000 de eșecuri.
Fii lângă el, petrece timp cu el, încurajează-l, ascultă-l când vorbește cu tine, empatizează cu el și nu-i minimiza trăirile sau poveștile.
Acestea sunt moduri funcționale prin care îți poți exprima dragostea față de el.
Ce poți face tu:
- Vezi unde anume nu-ți dai tu voie, ca adult, să eșuezi?
- Unde nu-ți asumi riscuri și vrei să mergi la sigur?
Îl protejezi excesiv
Nu-i rezolva conflictele, nu-i critica prietenii, colegii sau profesorii și evită să-i vorbești rău de aceștia.
Nu-l menaja în situațiile în care trebuie să facă ceva, doar pentru că nu vrea. De multe ori suntem nevoiți să facem lucrurile care nu ne plac pentru a obține ceea ce ne dorim. De exemplu, majoritatea am avut emoții, ne-am simțit agitați, am avut anxietate înainte de o lucrare, de un interviu, examen, dar este nevoie să trecem prin asta, chiar dacă simțim că nu am vrea, pentru ca în felul acesta evoluăm, progresăm.
Dacă îi e rușine, teamă, jenă să vorbească cu un vecin, coleg, profesor, nu te duce să porți tu discuția în locul lui. Făcând asta, cel mai probabil, ceea ce va înțelege este că fac alții pentru el și că nu trebuie să iasă din zona de confort, iar acest lucru îi va bloca mult reușitele pe viitor.
Pentru a putea face asta, nu e ușor știu, dar va fi nevoie în primul rând să înveți tu să tolerezi riscul unui eșec. Să tolerezi plânsul lui, durerea pe care o va simți și faptul că îi este teamă.
Dându-i posibilitatea să simtă aceste emoții mai puțin plăcute, fără să încerci să îl scutești de ele, îi favorizezi învățarea celor mai importante lecții despre viața. Mai valoros decât să încerci să îi faci viața ușoară, este ca el să-și facă “luptele” știind că tu ești acolo lângă el, că îl susții, îl încurajezi și după fiecare, poate veni la tine să vorbiți. Atunci vei putea să-l ajuți să dea sens celor întâmplate, și totodată, să găsească o modalitate mai bună de a gestiona situații asemănătoare pe viitor. În felul acesta eviți ca el sa tragă concluzii greșite despre ce s-a întâmplat și îi dai curajul să încerce iar, și de data aceasta sa fie mai bine pregătit.
Ce să verifici tu? Identifică situațiile în care tu nu ai curaj să faci anumite lucruri.
Iei decizii în locul lui. Nu-i dai ocazia să aleagă
Știu că e greu, mai ales când este posibil să te coste bani sau timp și când tu știi deja ce este bine 😄 și ce anume să facă ca să obțină ceea ce vrea. Totuși, oferă-i posibilitatea să învețe prin experiența lui.
Nu e confortabil, dar pentru ca un copil să devină independent este nevoie să aibă șansa să-și facă singur alegerile.
Poate te gândești:
„Ce știe el?”
„Cum să aleagă singur?”, e doar un copil.
Răspunsul este ca NU trebuie să știe! Trebuie să învețe să facă alegeri. Nu ne naștem știind să facem alegeri. Învățăm!
Făcând diferite alegeri începe să-și dea seama de impact și de ce e bine și ce nu.
Iar când greșește este momentul în care tu poți interveni într-un mod constructiv, fără să-i spui „ți-am zis eu!” sau „vezi dacă nu m-ai ascultat?”.
Având ocazia să aleagă cu ce să se îmbrace, ce să mănânce, cu ce și cu cine să se joace, se antrenează pentru viața de adult când va avea decizii mai mari și mai importante de luat.
Va avea încrederea că va ști să aleagă și că nu va face greșeli iremediabile.
Când vrei să-i arăți că-l iubești, lasă-l să experimenteze, să greșească și să aleagă pentru el.
_____________ _______________ ______________
Mihaela Cristea este psihoterapeut de formare integrativă cu specializare în psihotraumatologie si oferă servicii de psihoterapie pentru millennials care se ceartă cu părinții și se simt vinovați.
