Numeroase studii au arătat cât de important este pentru dezvoltarea gândirii copiilor ca aceștia să practice șahul. Nu degeaba el mai este supranumit și sportul minții. Multe persoane considera ca dacă copilul a învățat să joace șah, să mute mai exact piesele și a jucat de câteva ori, obiectivul a fost îndeplinit.
În realitate, practica este necesară, ideal pe o perioadă cât mai lungă, nu neapărat în regim de performanță, ci pentru dezvoltare.
Șahul dezvoltă puterea de concentrare și de memorare, abilități care îl vor ajuta foarte mult și la școală. De aceea copiii care practică șahul au rezultate școlare mai bune.
De asemenea, structurează mintea, aceștia devenind mai ordonați în gândire, datorită pașilor (mutărilor, planurilor) pe care aceștia învață să le facă în jocul de șah. La pachet vine și cu o gândire strategică, cu o putere de calcul mai mare decât a copiilor care nu practică șahul.
Șahul ca sport
De asemenea, șahul este numit sport, pentru că are un regim sportiv. Se participă la competiții, turnee, campionate. Este indicat să se joace competiții chiar dacă copii nu practică șahul de performanță, dar cu siguranță există competiții pentru toate nivelurile, inclusiv pentru debutanți.
Concursurile acestea ajută atât pentru sedimentarea informațiilor de la curs, întrucât copiii își dau poate un interes mai mare să câștige partidele decât la o oră de curs, dar ajută și la dezvoltarea lor emoțională.
În șah nu poți câștiga întotdeauna, oricât de bun ai fi. Așadar, copiii se acomodează cu idea de victorie dar și învață să își accepte și înfrângerile, să meargă înainte indiferent de situație. Abandonul atunci când este dificil nu este o soluție, precum de multe ori nu este în viață. De asemenea, competiția în sine vine la pachet cu emoții, de tot felul. Practica ne învață să depășim emoțiile negative, temerile.
Părinții trebuie să îi sprijine pe copii și să îi încurajeze indiferent de rezultatul lor într-o partidă de șah, întrucât doar așa pot progresa. Reproșurile sau pur și simplu abandonul, nu vor fi utile copilului, întrucât el are nevoie de foarte multe partide jucate, foarte multă experiență ca să dea cele mai bune rezultate.
În șah întotdeauna se poate progresa. Ideal este ca toți copiii să practice șahul pe perioada formării lor, pentru dezvoltare. Începând cu vârsta de 4-5 anișori, până la adolescență. Decizia de a practica șahul în regim de performanță trebuie să le revină însă lor, dublată de o confirmare a antrenorului că există potențial.
Performanța poate fi de orice fel, depinde cât de mult se dorește. Poate avea performanțe naționale sau poate să se pregătească pentru performanțe internaționale, mondiale. Acum știm cât de puțini ajung acolo, însă niciodată nu există garanția reușitei, dar dacă există determinare, ambiție, plăcere și dragoste pentru șah, trebuie încercat.
Beneficiile practicării șahului de către copii se vor vedea pe termen lung, nu câștigarea unei medalii este scopul practicării șahului. Lucrurile vin natural, se poate ajunge la câștigarea competițiilor și medaliilor dar nu acesta trebuie să fie un scop în sine. Scopul practicării șahului trebuie să fie dezvoltarea copilului, cultivarea pasiunii, participarea. În plus, toți copiii ar trebui să practice șahul pentru că este distractiv 🙂
Află mai multe despre Școala de șah de pe site-ul proiectului.
*Sursă: Andrada Andronic, Fondator program național – „Școala de Șah”, Președinte Clubul Sportiv Universitar de Șah București