Primavara vine la pachet cu tot felul de răceli și gripe, de obicei. Chiar dacă această primăvară o petrecem mai mult în casă, din cauza pandemiei, pericolul nu este eliminat total. Poate cei mici obișnuiesc să alerge mult prin casă, apoi să iasă pe balcon transpirați, să bea mai rece decât de obicei, după un maraton de escaladat paturi, mese sau fotolii. O altă teamă a multor părinți și confirmată de medici este legată de scăderea sistemului imunitar, ca urmare a izolării în casă atât de mult timp. Astfel, riscul că cei mici să agațe un virus foarte rapid când încep din nou să iasă, s-ar putea să fie destul de mare. De aceea, trebuie să fim pregătiți. În primul rând să ne asigurăm că îi susținem sistemul imunitar, despre care am mai scris aici, dar să avem și armele necesare pentru combaterea inamicului, încă de la primele simptome.
Dacă acestea sunt durere în gât și tuse seacă, putem suspecta o răceală sau o gripă.
Tusea se declanşează de obicei atunci când ceva irită membranele mucoase ale gâtului, ale traheei sau bronhiilor, responsabile de transportul aerului către plămâni. Este, practic, răspunsul rapid al organismului care se apară de substanțele iritante precum praf, fum, bacterii sau virusuri, care blochează fluxul normal de aer, împiedicând respirația. Deși tusea în sine nu este o boală, nu trebuie să o neglijați pentru că ea transmite diverse nereguli în organism și chiar și afecțiuni mai grave.
Sunt două tipuri de tușe, în principal: productivă, care prezintă o eliminare a secretiei produse de mucoasele tractului respirator și seacă, “neproductivă”, fiindcă nu este însoțită de mucozitate expectorată.
Tusea seacă poate reprezenta o fază incipientă a unei viroze, motiv pentru care este foarte important să o tratăm corespunzător în acest moment, ca să evităm agravarea stării generale și transformarea tusei într-o tuse productivă.
Așadar, dacă aveți durere în gât și tuse seacă, insistați pe tratamentele cu propolis, considerat un antibiotic natural. Un astfel de produs este siropul Maria Med de la Apipharma, pe bază de extract standardizat din nalbă mare, miere și propolis. Ajută la reducerea durerilor din gât, formează un strat emolient la nivelul mucoasei orofaringiene și are acțiune antimicrobiană. În felul acesta accelerează procesul de vindecare, reduce durerea și inflamația din gât și oferă protecție împotriva agenților patogeni, care nu mai aderă pe mucoasă din gât. Un lucru foarte important este faptul că Maria Med este un sirop delicios și natural, ușor de acceptat de către cei mici și foarte compliant. Se administrează de la primele semne de dureri în gât, tuse seacă asociate răcelilor, atât pentru adulți cât și pentru copiii care au împlinit vârsta de 1 an. Pentru copiii între 1 și 3 ani le vom administra câte 2,5 ml de 3 ori pe zi, după mese, copiilor între 3-12 ani câte 5 ml de trei ori pe zi, după mese și copiilor peste 12 ani, inclusiv adulților le se administrează câte 5 ml, de 3-5 ori pe zi, după mese. Pachetul conține și un păhărel dozator, iar flaconul se agită ușor înainte de fiecare administrare.
Foarte important este ca după dispariția simptomelor să continuăm administrarea Maria Med încă 5-10 zile pentru a preveni recurențele, fiindcă cei mici sunt foarte fragili și sunt o țintă ușoară pentru microbi.
Este recomandat ca persoanele cărora li se administrează Maria Med să nu fie alergici la produse apicole. Sănătate multă vă dorim!
Noi, părinții, punem atât de mult accent pe sănătatea copiilor încât uităm de multe ori, la propriu, de sănătatea noastră. Mergem periodic cu copiii la medicul pediatru, ne activăm la orice bubită care a apărut pe corpul copiilor, durerile de burtică de care se plâng adesea (în joacă sau nu), suntem îngrijorați dacă observăm că cel mic a început să tușească sau i-au apărut mucii. Iar dacă simțim că are fruntea un pic fierbinte, în mintea noastră încep deja să se deruleze diverse scenarii: a luat o viroză, are gripă, o enterocolită etc. Dar când vine vorba despre noi, despre simptomele pe care le avem uneori, uităm sau amânăm să apelăm la un specialist, nu-i așa? Ne spunem: lasă că e doar o răceală, nu este nimic grav, mai poate aștepta, merg luna viitoare și multe alte scuze.
Dar poate ai observat și tu, de cele mai multe ori, această abordare dă greș. Așa cum avem grijă de sănătatea copiilor noștri, ar trebui să avem grijă și de noi. Un control periodic la doctor, analizele de bază făcute anual sau bianual, un consult la dentist, sunt printre lucrurile care ar trebui să intre în rutina noastră. Și așa cum procedăm în cazul copiilor – mergem la pediatru la primele semne când vedem că cel mic nu se simte bine, ar trebui să facem la fel. Corpul nostru de cele mai multe ori ne dă semnale, de care ar fi bine să ascultăm. Când simțim că ceva ne deranjează, un discomfort la nivelul gâtului sau o stare de rău, primul lucru pe care ar trebui să-l facem este să investigăm ce avem.
Imunitatea noastră scade uneori și suntem predispuși să ne îmbolnăvim mai ușor. De multe ori, se întâmplă să luăm viroze chiar de la cei mici. Copiii merg în colectivitate, pun mâna pe diverse lucruri, pun în gură jucării, obiecte cu care s-au jucat alți copii etc., se îmbolnăvesc și persoanele care intră cel mai des în contact cu ei sunt chiar părinții lor. Unii părinți obervă că după ce au tratat copilul de o viroză respiratorie, simt că și lor le-au apărut aceleași simptome: durere în gât, tuse uscată, stări de moleșeală, rinoree, strănut, febră, dureri musculare și stare generală de disconfort. Toate acestea combinate cu un sistem imunitar slăbit (de la oboseala acumulată, nopțile nedormite, stres etc.), pot duce la alte complicații.
Ce sunt mai exact virozele respiratorii?
Virozele sunt de fapt infecții ale căilor respiratorii superioare sau inferioare. Când spunem căi respiratorii superioare ne referim la nas, cavitatea bucală, faringe și laringe, iar cele inferioare sunt traheele, bronhii și bronhiole. Există mai multe forme de viroză, în funcție de virusul care le-a generat, iar infecția virală poate fi uneori urmată și de una bacteriană.
Cum tratăm virozele respiratorii?
Partenerul de nădejde al părinților în perioada virozelor respiratorii este Isla Cassis, un dispozitiv medical care conține extract de mușchi islandez, vitamina C și aromă de coacăze.
Atunci când mucoasa bucală este iritată și inflamată, când apare tuse uscată și durerile în gât, asigură-te că ai Isla Cassis la îndemână, deoarece este un produs natural dedicat protecției și reducerii simptomelor afecțiunilor din cavitatea bucală și faringe. Tabletele de supt Isla Cassis conțin extract din mușchi islandez care este eliberat treptat în timpul suptului sub forma unui balsam care căptușește cavitatea bucală și faringiană oferind astfel protecție împotriva agenților patogeni, a prafului și alergenilor. De asemenea extractul de mușchi islandez este cunoscut încă din antichitate ca având proprietăți antivirale, antiinflamatorii și antibacteriene. Mai mult, datoriă adaosului de vitamina C, reduce stresul oxidativ și contribuie la întărirea sistemului imunitar. Isla Classic este disponibil și în România și se găsește în farmacii, ori dacă vrei poți comanda online de aici.
Virozele respiratorii apar mai des primăvara și toamna și se manifestă diferit, în funcție de virusul care le provoacă. Mai mult, contează și istoricul nostru medical, așadar încercați să aveti grijă de voi, să vă odihniți în mod corespunzător și să reacționați încă de la primele simptome pe care le observați la voi.
Școala de Actorie Metamorfoza (SAM) organizează, pe 25 octombrie, „Copilul dincolo de note”, o întâlnire dedicată părinților, cu prof. Florian Colceag.
Discuția pornește de la o întrebare simplă: cum îi susținem pe copii să-și păstreze curiozitatea și să-și descopere talentul într-un sistem în care sunt măsurați tot mai mult prin note, rezultate și comparații?
Vor fi abordate presiunea rezultatelor, frica de greșeală, recunoașterea talentului și rolul teatrului, jocului și creativității în dezvoltarea copiilor. Întâlnirea se va desfășura într-un cadru restrâns, alături de părinți din comunitatea Școlii de Actorie Metamorfoza. În limita locurilor disponibile, deschidem participarea și pentru părinți din afara comunității noastre.
„Într-o perioadă în care rezultatele sunt atât de importante, e ușor să pierdem din vedere copilul: ce îl interesează, la ce este bun, ce îl motivează și cum își poate construi propriul drum.”, spune Mădălina Mărcuș, psiholog, pedagog teatral și fondatoarea Școlii de Actorie Metamorfoza, cu 15 ani de experiență în lucrul cu copii și adolescenți și peste 2.000 de cursanți.
Evenimentul are loc duminică, 25 octombrie 2026, între 14:00 și 16:00, la sediul SAM, Șos. Iancului 48, Sector 2, București. Sunt disponibile 50 de locuri, iar costul participării este de 200 de lei/persoană. Rezervările se fac la 0774 733 220, telefonic sau pe WhatsApp.
Teatrul Ion Creangă anunță o nouă ediție a Festivalului Internațional de Teatru pentru Copii „100, 1.000, 1.000.000 de povești”. FITC #16 are loc între 8 și 11 octombrie, la Sala Mare din str. Piața Amzei nr. 13, și aduce, pe aceeași scenă, producții din Spania, Italia, Lituania și România, câștigătoare de premii importante și apreciate de publicul tânăr și foarte tânăr. Eveniment cu tradiție în istoria TIC, FITC își propune cu fiecare nou capitol să ducă mai departe crezul inițial: copiii au nevoie de un festival doar al lor pentru că au nevoie de povești.
Dedicat familiei și, implicit, spectatorilor de la câteva luni la peste 12 ani, FITC #16 include în program atât spectacole reprezentative pentru categoria de vârstă căreia i se adresează, cât și o serie de activități conexe cu scop educațional, creativ și de mediere culturală. Ediția de anul acesta este și prima care sedesfășoară la Sala Mare din str. Piața Amzei nr. 13 după redeschiderea din 2024, readucând astfel Festivalul într-un spațiu emblematic pentru publicul său. Evenimentul beneficiază, de asemenea, și de prezența unei Comisii de selecție, compusă din Bobi Pricop (regizor), Mihaela Michailov (dramaturg) și Octavian Szalad (critic de teatru).
Am ales, împreună cu Mihaela Michailov și Octavian Szalad, spectacole care să stimuleze imaginația și să deschidă curiozitatea de a înțelege mai bine lumea. Am căutat mai ales valoarea artistică, fiindcă tocmai pentru copii trebuie făcut cel mai bun teatru, nu cel mai comod. Un copil simte imediat când e tratat de sus, așa că am fost atenți la meșteșug și la felul în care artiștii nu coboară ștacheta doar pentru că în sală vor avea spectatori copii. Și nu în ultimul rând, am căutat spectacole care să fie relevante și inspirate atât pentru cei mici, cât și pentru cei care îi însoțesc, ca în aceeași sală copilul și adultul să trăiască experiențe despre care să vorbească apoi împreună. (Bobi Pricop)
Minimaliste ori mai bogate vizual, non-verbale sau susținute de dialoguri, interactive ori mai înclinate spre contemplare, spectacolele din program vor transforma în mod cert întâlnirea publicului cu teatrul într-o experiență semnificativă.„Povestea Regelui Lear” (Teatrul pentru Copii și Tineret GONG, Sibiu), prin felul în care este explorată cunoscuta piesă a lui William Shakespeare, iar „Antipozi” (Compania Dromosofista, Italia), prin irezistibila idee de a aborda tensiunea creatoare dintre contrarii – aproape / departe, realitate / ficțiune. Multipremiatul „Baby Esferic” (Teatrul Aboon, Spania), prin transformările neașteptate pe care le ia o formă rotundă ca să ne poarte în cele mai neașteptate ținuturi, iar „Micuțele lumi” (Teatrul de Păpuși de Stat, Lituania), prin jocul de culori, obiecte și mișcări. Și, nu în cele din urmă, „Harap Alb” (Teatrul Ion Creangă, București), prin complexitatea universului imaginat și forța mesajului transmis: prietenia, ca element esențial în depășirea obstacolelor și recâștigarea (auto)încrederii.
Activitățile complementare conturează la rândul lor un context al schimbului de idei, al creativității, creșterii și învățării. Adresate în egală măsură copiilor și profesioniștilor din domeniu, ele reprezintă și un mod de a deschide noi perspective asupra actului artistic. Un loc aparte îl ocupă modulul FITC Educațional, al cărui scop este nu doar aducerea teatrului în inima comunității, respectiv în școli, ci și facilitarea întâlnirii cu arta teatrală și în situațiile în care, din motive sociale ori economice, accesul la evenimente culturale este limitat. În sensul acesta, spectacolul „Marea aventură urbană” – Educație rutieră prin joc și teatru (Teatrul Ion Creangă) va fi susținut, cu ocazia FITC #16, la Școala gimnazială Uruguay (sector 1, București) și la Școala nr. 1 din Pantelimon (Ilfov), unde, în cazul din urmă, vor participa copii din mai multe Centre de plasament din județul Ilfov.
„Marea aventură urbană” aduce în prim-plan întâmplările prin care trece un iepuraș din clipa în care află că se va muta la oraș. Plecând de la povestea sa, spectatorii vor înțelege mai ușor regulile de conduită în viața de zi cu zi – fie că e vorba de traversarea străzii, deplasarea cu un mijloc de transport în comun sau joaca propriu-zisă în spații publice. Scenariul a fost scris în concordanță cu legislația națională pentru siguranța rutieră și ghidurile emise de autorități în acest sens.
Îi așteptăm cu drag pe cei mici și cei mari, între 8 și 11 octombrie, la Sala Mare din str. Piața Amzei nr. 13, să vedem împreună povești spuse în „100, 1.000, 1.000.000” de feluri și să ne bucurăm de darurile pe care ni le oferă arta, în bogăția formelor sale de expresie.
▶ INFORMAȚII SUPLIMENTARE
Pe site-ul www.teatrulioncreanga.ro și pe paginile de social media ale Teatrului, găsiți mai multe detalii despre conținutul activităților conexe și al reprezentațiilor din program.
Biletele sunt disponibile, online, pe site-ul Entertix, și, fizic, la Casa de bilete a Teatrului Ion Creangă (str. Piața Amzei nr. 13) – nr. tel. 0767 934 374.
▶PROGRAM
JOI, 8 OCTOMBRIE
10:00 – 10:40 FITC EDUCAȚIONAL MAREA AVENTURĂ URBANĂ (3+ ani) Teatrul Ion Creangă, București, România Școala gimnazială Uruguay, sector 1, București 10:00 – 11:00 POVESTEA REGELUI LEAR (6+ ani)
Teatrul pentru Copii și Tineret GONG, Sibiu, România Sala Mare
18:00 – 19:00 POVESTEA REGELUI LEAR (6+ ani)
Teatrul pentru Copii și Tineret GONG, Sibiu, România Sala Mare
VINERI, 9 OCTOMBRIE
10:00 – 10:40 FITC EDUCAȚIONAL MAREA AVENTURĂ URBANĂ (3+ ani) Teatrul Ion Creangă, București, România Școala nr. 1, Pantelimon, com. Pantelimon, Ilfov
11:00 – 11:40 ANTIPOZI (7+ ani)
Compania Dromosofista, Viterbo, Italia Sala Mare
18:00 – 18:30 BABY ESFERIC (0 – 6 ani)
Teatrul Aboon, Tarragona, Spania Sala Mare
SÂMBĂTĂ, 10 OCTOMBRIE
11:00 – 11:30 BABY ESFERIC (0 – 6 ani)
Teatrul Aboon, Tarragona, Spania Sala Mare
18:00 – 18:45 MICUȚELE LUMI (10 – 24 luni)
Teatrul de Păpuși de Stat, Kaunas, Lituania Sala Mare
DUMINICĂ, 11 OCTOMBRIE
11:00 – 11:45 MICUȚELE LUMI (10 – 24 luni)
Teatrul de Păpuși de Stat, Kaunas, Lituania Sala Mare
Statul acordă elevilor din învățământul preuniversitar mai multe tipuri de burse. Unele se acordă automat, pe baza rezultatelor școlare. Altele presupun depunerea unui dosar într-un termen strict. Mai jos sunt prezentate pe scurt tipurile de burse disponibile în anul școlar 2026–2027, condițiile de acordare și pașii pe care îi au de urmat părinții.
Cuantumul burselor
Bursa de merit: 450 lei/lună
Bursa socială: 300 lei/lună
Bursa tehnologică: 300 lei/lună
Acestea sunt valorile minime prevăzute de lege. Consiliul de administrație al școlii le poate suplimenta din fonduri alocate de autoritățile locale sau din venituri proprii. Bursele nu sunt impozabile și nu se iau în calcul la stabilirea venitului familiei pentru alte beneficii sociale.
1. Bursa de merit
Bursa de merit se acordă elevilor de gimnaziu și liceu aflați în primii 15% din clasă, cu o medie de cel puțin 9,00. Părinții nu trebuie să depună nicio cerere, deoarece lista este întocmită de profesorul diriginte.
Criteriul de departajare diferă în funcție de clasă:
Clasele VI–VIII și X–XII: media generală din anul școlar anterior.
Clasa a IX-a: media de admitere la liceu.
Clasa a V-a: media primelor două intervale de cursuri din anul școlar curent. Lista se întocmește între 1 și 15 ianuarie, iar plata începe în februarie.
Precizări:
Numărul de bursieri se rotunjește în sus. De exemplu, într-o clasă de 25 de elevi, 15% înseamnă 3,75, deci se acordă 4 burse.
Elevii cu aceeași medie ca ultimul bursier primesc, de asemenea, bursă.
Elevii de clasa a IX-a admiși la liceu pe baza unui premiu I la etapa națională a olimpiadelor sau a unui premiu I–III la competiții internaționale recunoscute primesc bursă suplimentar față de cei 15%.
Condiție obligatorie: media 10 (sau calificativul „foarte bine”) la purtare la finalul anului școlar anterior.
2. Bursa socială
Bursa socială se acordă numai la cerere, elevilor din învățământul primar, gimnazial și liceal care se încadrează în cel puțin una dintre următoarele situații:
venit redus: venitul mediu net lunar pe membru de familie din ultimele 12 luni este sub 50% din salariul minim net pe economie (aproximativ 1.349,5 lei în acest an școlar);
unul sau ambii părinți decedați ori măsură de protecție specială (plasament sau plasament de urgență);
afecțiuni medicale: certificat de încadrare în grad de handicap sau certificat eliberat de medicul specialist (tip A5), luat în evidență de medicul școlar ori de medicul de familie;
afecțiuni oncologice sau cronice, cu școlarizare la domiciliu sau în „Școala din spital” pe o perioadă mai mare de 4 săptămâni;
familia beneficiază de venit minim de incluziune. În acest caz nu este necesară depunerea dosarului, deoarece lista elevilor este transmisă direct de agenția județeană pentru plăți și inspecție socială.
În ultimele patru situații, venitul familiei nu este luat în considerare.
Documente necesare (pentru criteriul de venit):
cererea părintelui sau a elevului major;
declarația pe propria răspundere privind veniturile nete din ultimele 12 luni;
actele care atestă componența familiei: certificate de naștere, acte de identitate, acte de stare civilă, hotărârea de divorț cu stabilirea domiciliului copilului etc., după caz.
Documentele nu trebuie autentificate la notar și pot fi depuse fie online, fie la secretariatul școlii.
Condiții: elevul trebuie să fi promovat toate disciplinele și să fi obținut media 10 la purtare în anul școlar anterior.
Bursa socială se acordă și în perioada vacanțelor. Școala are obligația de a păstra confidențialitatea datelor și a situației familiei.
Situația dosarelor depuse după termen
Termenul de depunere pentru anul școlar 2026–2027 a fost 1 octombrie 2026. După această dată se aplică următoarele reguli:
Dacă dosarul a fost depus, dar este incomplet, părinții au la dispoziție 5 zile lucrătoare de la solicitarea școlii pentru completare.
Dacă situația familiei se modifică pe parcursul anului (de exemplu, din cauza pierderii locului de muncă, a decesului unui părinte sau a unui diagnostic medical), lista beneficiarilor poate fi revizuită lunar, la cerere, pe baza documentelor doveditoare.
Elevii ai căror părinți nu au depus dosarul în termen și nu se află într-o situație nou apărută nu mai pot fi adăugați pe listă în acest an școlar.
3. Bursa tehnologică
Bursa tehnologică se acordă elevilor din învățământul profesional, fără cerere, la propunerea dirigintelui. Condițiile sunt promovarea tuturor disciplinelor și media 10 la purtare în anul școlar anterior.
Reguli aplicabile tuturor burselor
Absențele. Elevii care acumulează 10 sau mai multe absențe nemotivate într-o lună nu primesc bursa pentru luna respectivă. În cazul absențelor medicale, actele justificative trebuie prezentate în termen de 7 zile de la revenirea la școală pentru ca dreptul la bursă să fie restabilit.
Cumulul. Bursa de merit, bursa socială și bursa tehnologică se pot cumula. Un elev poate primi însă o singură bursă socială.
Data plății. Bursele se plătesc pe 20 ale fiecărei luni, pentru luna anterioară. Prima plată din acest an școlar va avea loc pe 20 noiembrie 2026 și va acoperi lunile septembrie și octombrie.
Contul bancar. Școala nu poate impune deschiderea contului la o anumită bancă.
Vacanțele. Pentru lunile cu vacanță, bursele de merit și tehnologice se calculează proporțional cu numărul de zile de cursuri. Un proiect de lege care prevede acordarea lor integrală se află în dezbatere parlamentară, dar nu a fost încă adoptat.
Școlile particulare și confesionale. Elevii acestor școli beneficiază de bursă socială și tehnologică numai dacă sunt școlarizați fără taxă.
Cardul educațional
Programul de sprijin educațional continuă și în anul școlar 2026–2027, cu o valoare de 500 de lei, acordată o singură dată pe an preșcolarilor și elevilor din familii dezavantajate. Cererea se depune la unitatea de învățământ în primele 25 de zile calendaristice de la începerea cursurilor și trebuie reînnoită anual. Sumele neutilizate până la 31 august 2026 de pe cardurile aferente anului școlar anterior au fost retrase automat.
De reținut: bursa de merit se acordă automat elevilor cu rezultate foarte bune și purtare exemplară, în timp ce bursa socială trebuie solicitată în termenul stabilit. Calendarul și condițiile de acordare trebuie afișate la avizierul și pe site-ul școlii. Profesorul diriginte are obligația de a informa părinții în primele două săptămâni de cursuri, așa că pentru orice neclaritate îl puteți contacta direct.
Sursa: Hotărârea Guvernului nr. 732/2025 pentru aprobarea Metodologiei-cadru de acordare a burselor și cuantumul acestora, cu modificările aplicabile anului școlar 2026–2027.
Iată-ne ajunși în luna octombrie și probabil deja te gândești: „Stăm în casă până la primăvara :)”. Ei bine, nu e chiar așa! Octombrie vine cu un program mai încărcat decât te-ai aștepta – festivaluri de familie, ateliere creative, evenimente culturale și ieșiri în natură care arată complet altfel în culorile toamnei. Vezi care sunt recomandările noastre.
Unii copii intră într-un grup nou fără să se uite înapoi, ridică primii mâna în clasă și, dacă greșesc, mai încearcă o dată. Alții au nevoie de mai mult timp. Stau pe margine, se uită la ceilalți și uneori renunță înainte să încerce.
De cele mai multe ori, diferența nu ține de cât poate copilul. Ține de felul în care s-a clădit, zi după zi, încrederea lui în sine. Iar la clădirea asta tatăl are un rol mai mare decât cred mulți bărbați. Copilul se uită la tine ca să afle cât de periculoasă e lumea și cât de grav e să greșești. Felul în care reacționezi când varsă paharul, când pierde la un joc sau când se sperie îi rămâne în minte mai mult decât orice sfat.
Semnele nu se văd mereu de la prima vedere. Un copil poate părea doar mai liniștit, mai atent la detalii sau foarte pretențios cu el însuși. În spate poate sta teama de a greși în fața cuiva, și mai ales în fața ta. Cu cât observi mai devreme, cu atât îl poți ajuta mai ușor să prindă curaj, pas cu pas.
Lucrez de peste 15 ani cu copii și adolescenți. În sala de teatru am văzut de multe ori cum se schimbă un copil când tatăl lui începe să se uite altfel la greșelile lui. Mai jos găsești semnele pe care le întâlnesc cel mai des și câteva lucruri simple pe care le poți face tu, ca tată, acasă.
Semne care apar mai ales între 3 și 7 ani
1. Spune „Nu pot” înainte să încerce
Când „nu pot” vine aproape de fiecare dată, rar e vorba de o sarcină prea grea. Mai des, copilul se teme că nu va reuși sau că nu va face la fel de bine ca alții. Mulți tați au reflexul să răspundă cu „Ba poți, hai, nu mai fi fricos!”. Intenția e bună, dar copilul aude că frica lui e o slăbiciune și că tatăl lui nu o acceptă.
Mai mult ajută un prim pas mic, făcut împreună. Să zicem că nu vrea să coboare singur panta cu bicicleta. În loc de „Hai că poți!”, încearcă „Vrei să țin eu de șa doar pe prima bucată?”. Îi arăți că el hotărăște de cât sprijin are nevoie. Data viitoare îți va cere, probabil, mai puțin.
2. Se ferește de tot ce e nou
Unii copii vor mereu același joc, același parc, aceiași prieteni. De multe ori, în spate e nevoia de siguranță și teama de necunoscut. Tații sunt adesea cei care aduc aventura în casă: o drumeție, un sport nou, o joacă mai zgomotoasă. Asta e un mare avantaj, cât timp copilul nu simte că e pus la încercare sau că trebuie să-ți facă ție pe plac.
Când îi propui ceva nou, fă-l împreună cu el și lasă deoparte scorul și cronometrul. Construiți o cabană din pături în sufragerie, încercați o rețetă amândoi, mergeți pe o potecă pe care n-ați mai fost. Dacă vede că și tu ești la prima încercare și că nu trebuie să fie cel mai bun, copilul își dă voie să exploreze.
3. Cere confirmare la fiecare pas
„E bine așa, tati?”, „Am făcut corect?” și privirea care se întoarce spre tine după fiecare mișcare. Copilul își caută valoarea în ochii tăi mai mult decât în ce simte el.
Data viitoare, întoarce-i întrebarea: „Tu ce zici, cum ți se pare?”. Și ascultă răspunsul până la capăt, fără să-l corectezi din prima. Cu timpul, va avea mai multă încredere în propriile alegeri, iar părerea lui va începe să cântărească pentru el la fel de mult ca aprobarea ta.
Semne pe care le vezi des la școlari
4. Nu vrea să răspundă în fața clasei
Învățătoarea vă spune că știe lecția, dar când e întrebat, tace. Copilul are răspunsul. Doar că tăcerea i se pare mai sigură decât riscul de a greși cu toți ochii pe el.
Nu-l împinge să vorbească în public dintr-odată și nu transforma seara într-o lecție despre curaj. Curajul se strânge întâi acasă, cu tine. Cere-i părerea la cină, despre un meci, despre un film sau despre unde mergeți în weekend, și ia-o în serios. Lasă-l, din când în când, să decidă el pentru amândoi. Un copil pe care tatăl lui îl ascultă cu adevărat vorbește mai ușor și în clasă.
5. Perfecționismul îl ține pe loc
La prima vedere pare o calitate. De multe ori însă ascunde frica de eșec. Copilul amână să înceapă tema, șterge de zece ori același desen sau lasă baltă un lucru dacă nu iese din prima cum și l-a imaginat.
Aici contează mult ce vede la tine. Când îți iese ceva prost, un raft montat strâmb sau o clătită arsă, spune-o cu voce tare și râzi puțin de tine. Îi arăți că un bărbat poate greși și merge mai departe liniștit. Iar dacă zice „E urât, îl rup”, în loc de „Nu, e foarte frumos!” încearcă „Arată-mi partea la care ai muncit cel mai mult”. Așa îi muți atenția de pe rezultat pe efort.
6. Găsește mereu un motiv să nu participe
„N-am chef”, „Poate data viitoare”, „Nu mă pricep”. Sub scuzele acestea stă, de multe ori, nesiguranța. Interesul e acolo, doar că frica e mai mare.
Nu insista și nu-l tachina, nici măcar în glumă. O discuție liniștită, pe drum spre școală sau în timp ce reparați ceva împreună, îți spune mai mult decât zece încurajări aruncate în grabă. Mulți copii se deschid mai ușor când stau umăr lângă umăr cu tatăl lor decât atunci când li se cere să vorbească față în față.
7. Se compară mereu cu ceilalți
„Andrei e mai bun ca mine la fotbal”, „Eu n-o să reușesc niciodată”. Copilul care spune des asta are nevoie să afle că fiecare crește în ritmul lui.
Laudă-i efortul, răbdarea și curajul de a încerca, chiar și când rezultatul nu e cel dorit. Și ferește-te de „Eu, la vârsta ta…”. Pentru copil, comparația cu tatăl lui sună ca o ștachetă pusă prea sus, pe care nu o poate atinge. Povestește-i mai bine despre o dată când tu n-ai reușit din prima și ce ai făcut după aceea.
Când e momentul să intervii?
Orice copil trece prin perioade în care e mai retras sau mai nesigur pe el. Asta nu e, în sine, un motiv de îngrijorare.
Dacă însă comportamentele acestea se repetă luni la rând și încep să-i afecteze prieteniile, viața de la școală sau cheful de a încerca lucruri noi, e momentul să intervii. Vorbește întâi cu mama lui și puneți cap la cap ce observă fiecare dintre voi, pentru că un copil se poate purta diferit cu fiecare părinte. Iar dacă simțiți că e nevoie, cereți și sfatul unui specialist.
Cum se construiește încrederea în sine?
Nu există o rețetă rapidă și nicio activitate care să schimbe totul peste noapte. Încrederea crește din experiențe repetate, în care copilul are voie să încerce, să greșească, să lucreze alături de alți copii și să descopere singur ce poate.
Sportul, muzica, activitățile creative și teatrul îi dau exact aceste ocazii. La teatru, copilul intră în pielea unui personaj, vorbește în fața grupului și află că o replică uitată e doar un moment peste care treci. Improvizația îl învață să răspundă pe loc, fără să aștepte ca totul să fie perfect.
Un joc din improvizație pe care îl poți face cu el chiar în seara asta: inventați împreună o poveste, câte o propoziție fiecare, și fiecare propoziție începe cu „Da, și…”. Nimeni nu are voie să spună că ideea celuilalt e greșită. Durează cinci minute și îi arată copilului că ideile lui sunt primite, oricât de trăsnite ar fi.
Acasă, cel mai puternic exercițiu e și cel mai simplu: un tată care îl ascultă, care îl lasă să încerce și care, din când în când, greșește și el liniștit în fața lui.
Încrederea nu vine dintr-o singură reușită mare. Se adună din multe momente mici, în care copilul înțelege că nu trebuie să fie perfect ca să fie iubit de tatăl lui.
Mădălina Mărcuș este psiholog, pedagog teatral, trainer și mamă. De peste 15 ani lucrează cu copii și adolescenți și a fondat în București Școala de Actorie Metamorfoza (suntemsam.ro)
Într-o perioadă în care copiii petrec din ce în ce mai mult timp în fața ecranelor și din ce în ce mai puțin timp pur și simplu jucându-se, filmul „Atlasul Universului” vine cu un mesaj simplu și necesar: imaginația are nevoie de spațiu gol.
Am vorbit cu Radu Stancu despre acest film, despre parenting și despre de ce plictiseala poate fi, uneori, cel mai bun lucru pe care i-l poți oferi copilului tău.
De unde a pornit ideea filmului „Atlasul Universului” și ce v-ați dorit să rămână cu copiii după ce ies din sala de cinema?
Ideea a pornit, de fapt, dintr-o experiență foarte personală. Când băiatul meu avea cinci-șase ani, a început să mă întrebe când poate să vadă și el filmele pe care le fac. Și mi-am dat seama că, deși produsesem deja ficțiune, documentar, animație, scurtmetraje și lungmetraje, nu aveam practic nimic pe care să i-l pot arăta.
De aici a pornit dorința de a face un film pentru copii și familie care să aibă, în același timp, valoare cinematografică, emoție și sens. Nu un produs care doar să țină copilul ocupat o oră și jumătate.
Mi-aș dori ca, după film, copiii să rămână cu sentimentul că lumea este mai mare decât ecranul din fața lor. Să fie curioși, să vrea să descopere, să inventeze, să aibă curaj să treacă peste o frică sau să găsească singuri o soluție. Și, poate cel mai important, să aibă puțin mai multă încredere în ei și în propria imaginație.
Filmul vine într-un moment în care copiii petrec tot mai mult timp în lumea digitală. De ce credeți că avem nevoie astăzi de povești care îi fac pe copii să privească dincolo de ecrane și să-și folosească imaginația?
Cred că generația mea este într-o poziție destul de interesantă, pentru că am prins foarte clar trecerea de la lumea analogică la cea digitală. Eu am crescut mult la bunici, la țară, în natură, cu foarte mult timp în care nu aveam nimic organizat pentru mine. Și tocmai timpul acela în care te plictiseai, inventai ceva, plecai să explorezi sau trebuia să găsești singur o soluție mi se pare că a fost extrem de important în formarea noastră.
Copiii de astăzi trăiesc într-o lume în care există permanent ceva care le cere atenția. Nu este vorba doar despre ecrane, ci despre sisteme întregi construite ca să îi țină permanent conectați. Iar accesul instantaneu la orice poate deveni, paradoxal, un dușman al imaginației.
Imaginația are nevoie și de spațiu gol. De timp în care nu se întâmplă nimic și copilul trebuie să construiască el ceva. Cred că avem nevoie de povești care să le amintească exact lucrul acesta.
Ce rol are părintele în experiența unui astfel de film? Este suficient să-l ducem pe copil la cinema sau contează și ce discutăm cu el după?
Rolul părintelui a fost foarte important pentru noi încă din perioada de dezvoltare a filmului. Nu ne-am dorit să facem strict un film pentru copii, la care părintele doar îi aduce, stă lângă ei și așteaptă să se termine.
Ne-am dorit ca adultul să fie la fel de implicat emoțional, dar să aibă poate o altă cheie de lectură. Sunt lucruri pe care copilul le vede într-un fel și părintele în alt fel, iar pentru mine partea frumoasă începe chiar după genericul de final, când pot vorbi despre ce au văzut.
Cred că un film bun pentru familie poate deveni un punct de plecare pentru conversații pe care, altfel, poate nu le-ai avea cu copilul tău.
Studiul vostru recent vorbește despre timpul liber al copiilor și joaca afară. Cum se leagă concluziile studiului de mesajul filmului?
Studiul confirmă ceva ce simțeam deja foarte puternic: copiii au din ce în ce mai puțin timp nestructurat, mai puțină joacă liberă și mai puține momente în care să exploreze fără ca un adult să le organizeze fiecare pas. Programul lor este foarte plin, iar când rămâne timp liber, o mare parte din el ajunge inevitabil să fie petrecut în fața ecranelor.
În „Atlasul Universului”, Filip ajunge într-o situație în care trebuie să se descurce singur. Să descopere ce poate, să își depășească fricile, să inventeze soluții și să aibă încredere în el. Într-un fel, filmul vorbește exact despre spațiul de care un copil are nevoie pentru a descoperi că este capabil de mai mult decât credea.
Cât de important este ca părinții să le lase copiilor spațiu pentru plictiseală, explorare și joacă liberă, fără să le organizeze fiecare moment al zilei?
Mi se pare esențial și spun asta și ca părinte, nu doar din perspectiva filmului. Cred că există o teamă foarte firească de a lăsa copilul nesupravegheat, de a nu i se întâmpla ceva, dar uneori ajungem să fim permanent lângă el și, fără să vrem, fiecare problemă a copilului devine imediat problema adultului.
Dacă adultul este întotdeauna acolo să rezolve, copilului îi rămâne foarte puțin spațiu să greșească, să își asume responsabilități sau să găsească singur o soluție.
Libertatea nu înseamnă abandon și, evident, există limite care țin de vârstă și de siguranță. Dar cred că a umple fiecare oră din ziua unui copil poate deveni și o formă de control. Plictiseala, explorarea și joaca liberă sunt momente în care copilul începe să își construiască propria lume.
Filmul se adresează copiilor, dar ce credeți că ar putea descoperi părinții despre propriii copii uitându-se împreună la el?
Poate, în primul rând, să își amintească ei înșiși cum era să fie copii. Cât de puțin îți trebuia ca să transformi ceva într-o aventură și cât de mare putea deveni lumea din jurul tău.
Cred că filmul poate ridica și întrebarea dacă nu cumva, din dorința foarte firească de a ne proteja copiii, ajungem uneori să îi protejăm prea mult. Și dacă le mai lăsăm suficient spațiu ca să ne surprindă.
Pentru mine, tocmai de aceea „Atlasul Universului” este un film de familie și nu doar un film pentru copii. Mi-ar plăcea ca părinții și copiii să iasă din sală cu lucruri diferite, dar să aibă despre ce vorbi împreună.
Ce fel de copil erați dumneavoastră? Erați genul care întreba mereu „de ce?” sau cel care pleca să descopere singur răspunsul?
Cred că eram câte puțin din ambele. Întrebam foarte mult „de ce?”, dar, în același timp, aveam foarte multă libertate să plec și să descopăr singur răspunsurile.
Am crescut într-o perioadă în care puteam să petrec ore întregi afară, în jurul blocului, fără supraveghere. Iar la bunici, la țară, libertatea era și mai mare. Îmi amintesc că, pe la zece ani, puteam să plec dimineața cu câinele și să mă întorc seara, să mă plimb prin pădure, să mă urc în copaci, să caut fructe sau plante.
Privind acum înapoi, cred că toate lucrurile astea au contribuit foarte mult la curajul și capacitatea mea de a rezolva probleme mai târziu. Nu pentru că făceam ceva spectaculos, ci pentru că trebuia permanent să iau singur mici decizii.
Care a fost filmul sau povestea care v-a rămas în minte din copilărie și v-a făcut să priviți lumea altfel?
Nu cred că am un singur film sau o singură carte pe care să le pot indica. Pentru mine, una dintre marile puteri ale artei este tocmai faptul că te pune, pentru o perioadă, în experiența altcuiva și îți permite să vezi lumea prin alți ochi.
Îmi amintesc însă foarte bine filmele românești pentru copii făcute înainte de 1989. Nu spun că toate erau extraordinare, dar era important că vedeam povești în limba mea, într-o lume pe care o recunoșteam și într-un limbaj cinematografic diferit de cel al filmelor comerciale anglo-saxone pe care copiii le consumă astăzi aproape exclusiv.
Cred că este foarte important ca un copil să fie expus la mai multe feluri de cinema. La fel cum înveți limbi diferite, poți învăța și limbaje cinematografice diferite. Dacă vezi doar un singur tip de storytelling, ajungi să crezi că acela este cinemaul. Dacă vezi forme diferite, ritmuri diferite, culturi diferite, începi să înțelegi că cinemaul poate fi mult mai mult de atât.
Într-o lume în care copiii au răspunsuri la aproape orice la un click distanță, cum îi învățăm să nu-și piardă întrebările?
Cred că aici este una dintre marile capcane ale lumii în care trăim. Faptul că ai acces instantaneu la un răspuns nu înseamnă neapărat că ai și înțeles ceva.
În lumea în care am crescut noi existau niște filtre: un jurnalist, un editor, o editură, o instituție. Nu erau perfecte, dar exista un proces prin care informația trecea. Astăzi, copilul are acces la un volum enorm de informație fără să aibă neapărat și instrumentele cu care să o evalueze.
De aceea cred că alfabetizarea digitală devine fundamentală: copilul are nevoie de ajutor să știe cum să caute, cum să compare surse, să înțeleagă cine spune un lucru și de ce îl spune. Să înțeleagă că informația nu este același lucru cu cunoașterea.
Dar, înainte de toate, trebuie să păstrăm vie curiozitatea. Întrebările bune vin din imaginație, din mirare și din dorința de a înțelege lumea. Dacă îi dăm copilului imediat fiecare răspuns, riscăm uneori să îi luăm exact plăcerea de a-l căuta.
Vineri, 25 septembrie 2026, Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” invită bucureștenii și pe toți pe cei pasionați de știință la o nouă ediție a Nopții Cercetătorilor la Muzeul Antipa.
Specialiștii Muzeului au pregătit vizitatorilor o serie de activități prin care vor dezvălui celor interesați din tainele meseriei de cercetător, iar ceea ce fac în laboratoare va fi descris pe înțelesul tuturor.
Între 25 și 27 septembrie, RADAR KIDS revine la ARCUB – Hanul Gabroveni cu trei zile de experiențe interactive dedicate copiilor. Ediția include instalații, jocuri, ateliere de robotică și creație, precum și un pachet special pentru vizitele organizate de școli.
RADAR KIDS, parte din festivalul internațional de artă și tehnologie RADAR, revine între 25 și 27 septembrie, la ARCUB – Hanul Gabroveni, cu peste 14 instalații interactive, jocuri, ateliere de robotică și ateliere de creație, într-un program construit special pentru copii.
Timp de trei zile, cei mici pot experimenta direct cu tehnologia: își pot transforma desenele în personaje digitale, pot pedala pentru a crea lumină, pot explora nutriția și biodiversitatea prin joc, pot interacționa cu un avatar 3D și pot construi și programa roboți.
Tehnologia, descoperită prin joacă
Instalațiile RADAR KIDS folosesc jocul și interacțiunea pentru a-i apropia pe copii de tehnologie, știință, natură, nutriție și logică, încurajând în același timp creativitatea, mișcarea și experimentarea.
În Creaturescape, copiii desenează și colorează un personaj, îl scanează și îl văd intrând într-o lume digitală pe care o pot controla. Schimbările pe care le produc în timp real îi ajută să observe intuitiv relația dintre acțiune și efect, într-o experiență care combină desenul cu tehnologia.
WARP transformă mișcarea în lumină: patru copii pedalează și urmăresc în timp real cum energia produsă prin mișcare se traduce în culoare și efecte vizuale.
În Foodie Monsters, cei mici descoperă prin joc categoriile de alimente și principiile unei alimentații variate, iar Interactive Table îi poartă într-o călătorie prin continente, locuri și animale, cu provocări care stimulează curiozitatea, atenția și gândirea logică.
Programul include și Visual Smog, care pornește de la grija pentru spațiile din jurul nostru, Mushroom Game, un joc multiplayer care antrenează mișcarea și coordonarea, Active Buddy, un avatar 3D cu care copiii pot conversa despre alimentație, mișcare și obiceiuri sănătoase, precum și Touchscreen Games cu provocări de logică, matematică, nutriție și biodiversitate.
Ateliere de robotică pentru copii între 4 și 10 ani
Fiecare bilet RADAR KIDS include acces garantat la un atelier de robotică adaptat vârstei copilului, cu o durată de 60 de minute. În funcție de grupa de vârstă, copiii pot construi un robot care desenează, crea spirale și modele geometrice sau programa propriile desene, folosind LEGO Education SPIKE Essential, LEGO WeDo 2.0 și LEGO Education SPIKE Prime. Atelierele combină construcția, programarea și experimentul într-un format potrivit fiecărei vârste.
Trei ateliere de creație
Programul este completat de ateliere artistice susținute de Emilia Dinică, alumnă Teach for Romania, organizate zilnic între orele 13:00 și 14:00.
În Gogoașa neobișnuită, copiii combină prin desen ingrediente și obiecte neașteptate pentru a crea un desert imaginar. Cartea cu greșeli pornește de la forme existente pe care copiii le transformă în desene și povești, iar în Animalul suprarealist, colajul și desenul sunt folosite pentru a inventa creaturi fantastice.
Pachete pentru școli și familii
Pentru grupurile școlare, RADAR KIDS propune un pachet dedicat de 15 copii plus 2 profesori însoțitori, la prețul de 40 lei/copil, cu acces gratuit pentru cei doi profesori. Prețul total al pachetului este de 600 lei. Pentru rezervări și informații despre vizitele cu grupuri școlare, solicitările pot fi trimise la cocaflorentinaalina97@gmail.com.
Familiile pot opta pentru pachetul destinat unui adult și doi copii, la prețul de 170 lei, sau pentru pachetul destinat celor doi adulți și doi copii, la prețul de 240 lei.
Fiecare bilet pentru copii include acces la instalațiile RADAR KIDS și loc garantat la atelierul de robotică potrivit vârstei, precum și acces pentru copil și adultul însoțitor la expoziția principală RADAR.
Program RADAR: 24 septembrie: 19:00–23:00 – Exhibition Preview & Opening Party 25 și 26 septembrie: 11:00–23:00 27 septembrie: 11:00–22:00
RADAR KIDS: 25, 26 și 27 septembrie: 10:00–20:00
Biletele sunt disponibile pe tickets.radarnewmedia.art, iar informațiile despre festival și programul complet pot fi găsite pe radarnewmedia.art. La fața locului, biletele pot fi achiziționate și cu Cardul Cultural UP România.
Prin parteneriatul cu Blue, participanții beneficiază de 50% reducere la călătorie, în limita a 20 de lei/cursă.
ARCUB – Hanul Gabroveni este majoritar accesibilizat și dispune de lifturi. La intrarea în clădire există o treaptă, iar pe durata festivalului membrii echipei RADAR vor fi disponibili pentru a oferi sprijin persoanelor care au nevoie de asistență pentru acces.
Despre RADAR
Lansat în 2019, RADAR este un festival dedicat artei digitale și noilor forme de expresie artistică dezvoltate la intersecția dintre artă și tehnologie. În edițiile de până acum, festivalul a prezentat peste 230 de lucrări digitale, semnate de peste 170 de artiști locali și internaționali, pentru mai mult de 55.000 de participanți.
Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
În perioada 23-27 septembrie, Bucharest Science Festival, cel mai important festival din România dedicat științelor și tehnologiei, revine cu cea de-a XIV-a ediție, invitând publicul să descopere știința dincolo de manuale, prin experimente, ateliere, vizite în laboratoare, expoziții, demonstrații tehnologice și întâlniri cu cercetători din România și din străinătate.
Timp de cinci zile, mai multe spații din București vor deveni locuri de explorare și dialog științific. Programul se adresează copiilor, elevilor, studenților, profesorilor, părinților și tuturor celor curioși să înțeleagă mai bine lumea în care trăim – de la fenomene naturale și tehnologii emergente până la cercetarea cutremurelor și provocările societății contemporane.
Știința, de la experiment la conversație
Bucharest Science Festival propune experiențe în care participanții pot observa, testa și pune întrebări, nu doar asculta explicații. Activitățile sunt concepute pentru a arăta cum funcționează cercetarea științifică și cum contribuie aceasta la înțelegerea unor probleme concrete. Din programul festivalului menționăm:
Salonul de Știință al Școlilor: o formulă simplă, dar neobișnuită: elevii devin profesori pentru o zi! Echipe de elevi, îndrumate de profesorii lor de științe, fac demonstrații practice pentru ceilalți elevi care vizitează Salonul. Experimente de chimie, demonstrații de robotică, aplicații educaționale bazate pe realitate virtuală, imprimante 3D – toate explicate de copii altor copii de vârsta lor (miercuri, 23 septembrie, București Mall, 10:00-13:00).
Știința în acțiune: Tehnologia forțelor de intervenție – Roboți care înfruntă incendiile pentru a-i proteja pe oameni? Drone de supraveghere? Mașini de pompieri și de salvare? Autospeciale de intervenție ale Jandarmeriei și forțelor speciale ale Poliției? Vino să le vezi de aproape și să te întâlnești cu oamenii care, zi de zi, ne protejează și ne asigură o viață liniștită, ferită de pericole! (joi, 24 septembrie, Piața Revoluției, 09:00-14:00).
Vizite în laboratoare de cercetare, pentru a vedea unde și cum se desfășoară cercetarea științifică, de a descoperi instrumente și metode de lucru și de a afla mai multe despre activitatea cercetătorilor (activitate dedicată grupurilor școlare organizate; miercuri, joi și vineri, 23-25 septembrie).
Cînd se cutremură Pământul: De la mituri la tectonica plăcilor – Întâlnire cu profesorul italian Alessandro Amato, de la Institutul Național de Geofizică și Vulcanologie din Italia, specialist în seismologie, fizica cutremurelor și sisteme de alertă la tsunami. Prof. Amato va vorbi despre mecanismele de producere a cutremurelor și despre felul în care noile descoperiri pot contribui la reducerea efectelor acestora. Evenimentul este organizat cu sprijinul Institutului Italian de Cultură din București (vineri, 25 septembrie, Librăria Humanitas de la Cișmigiu, 19:00-20:30).
Misiuni, roboți și salvatori – O fascinantă expoziție de tehnică militară și pentru intervenții la situații de urgență! De asemenea, copiii vor putea participa la ateliere de astronomie sub îndrumarea specialiștilor Agenției Spațiale și de Radiocomunicații a armatei și la jocuri marinărești, se vor putea întâlni cu piloți militari și cu luptători din trupele de căutare-salvare, vor asista la un survol al unui elicopter IAR 330 și vor vedea de aproape mașini de pompieri! (sâmbătă, 26 septembrie, București Mall, 10:00-18:00).
În cadrul festivalului va fi lansată și platforma SCILIT.eu, rezultatul unui proiect european coordonat de ASUR, care își propune să ofere tinerilor și educatorilor instrumente pentru a înțelege mai bine informațiile științifice, a recunoaște pseudoștiința și dezinformarea și a lua decizii bazate pe dovezi.
„Întâlnirea directă cu știința devine cu atât mai importantă în contextul actual, marcat de dezinformare și conspiraționism. Un experiment, o discuție cu un cercetător sau o vizită într-un laborator pot transforma o informație abstractă într-o experiență pe care o înțelegi și o reții. Ne dorim ca Bucharest Science Festival să le ofere oamenilor nu doar răspunsuri, ci și instrumentele necesare pentru a pune întrebări mai bune și pentru a evalua informațiile cu mai multă încredere”, a declarat Alexandru Toma Pătrașcu, directorul Bucharest Science Festival.
Organizat anual începând din 2013 de Asociația Secular-Umanistă din România (ASUR) și Planeta Științei, Bucharest Science Festival urmărește să apropie știința de publicul larg și să contribuie la dezvoltarea alfabetizării științifice. Festivalul pune accent pe accesibilitate, dialog și participare directă, oferind contexte în care știința poate fi explorată într-un mod relevant și atractiv pentru oameni de vârste și pregătiri diferite.
Participarea la evenimente este gratuită, cu înscriere prealabilă acolo unde activitățile presupun locuri limitate. Programul detaliat al festivalului este disponibil pe www.BucharestScienceFestival.ro.
Probabil ai auzit că „România a picat din nou la PISA”. Poate ai dat scroll rapid pe știre și ai trecut mai departe. Sau poate te-ai întrebat: „Dar copilul meu ia note bune. De ce ar trebui să îmi pese?”
PISA nu este un examen pentru copilul tău. Nu produce note în catalog și nu hotărăște admiterea la liceu. Dar îți spune ceva important: cât de bine funcționează sistemul în care copilul tău învață și cât de pregătit este să folosească în viața reală ceea ce a studiat la școală.
CE ESTE PISA, DE FAPT?
PISA înseamnă Programme for International Student Assessment – programul pentru evaluarea internațională a elevilor – și este organizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD). Evaluarea are loc o dată la trei ani și implică adolescenți de aproximativ 15 ani din peste 90 de țări și economii.
La PISA 2025 au participat 91 de țări, inclusiv România. Principala competență evaluată în 2025 a fost Științele, alături de Citire și Matematică.
Cine participă și cum sunt aleși elevii?
Nu toți elevii de 15 ani primesc testul. Mai întâi sunt selectate școli care să reflecte diversitatea sistemului de educație – din medii urbane și rurale, mari și mici, cu profiluri diferite. Dintre elevii eligibili din fiecare școală, participanții sunt aleși aleatoriu.
Elevul nu se poate înscrie singur, iar părintele nu poate cere participarea. Notele și mediile școlare nu reprezintă criterii de selecție. Rezultatul individual nu apare în catalog și nu este folosit la admitere.
Ce verifică PISA, de fapt?
Diferența esențială față de testele obișnuite din școală: PISA nu verifică dacă elevul știe lecția, ci dacă știe ce să facă cu ea.
La citire: nu primește o operă literară cu întrebări despre personaje. Poate primi un articol, o postare online, un tabel sau mai multe surse care se contrazic. Trebuie să găsească informația relevantă, să distingă faptele de opinii și să decidă ce sursă este mai credibilă.
La matematică: nu i se cere să rezolve calcule prestabilite. Poate fi pus să compare două oferte, să interpreteze un grafic sau să transforme o situație obișnuită într-un calcul. El trebuie să aleagă singur instrumentul potrivit înainte de a-l folosi.
La științe: nu este suficient să reproducă o definiție. Trebuie să recunoască dovezile, să interpreteze rezultatele unui experiment, să deosebească o explicație bazată pe date de una fără fundament.
Un adult face operații asemănătoare când încearcă să afle dacă o postare despre sănătate citează un studiu relevant sau dacă un grafic distribuit pe rețelele sociale arată ceea ce pretinde autorul că arată.
CE ÎNSEAMNĂ CĂ UN ELEV ESTE „SUB NIVELUL MINIM”
Rezultatele PISA sunt împărțite pe niveluri de competență. Nivelul 2 este considerat pragul de bază – de la care elevul poate folosi autonom cunoștințele în situații simple.
Un rezultat sub acest prag nu înseamnă că adolescentul nu știe să citească sau să calculeze. Poate citi cuvintele unui text și poate rezolva exerciții exersate la clasă. Dificultatea apare când trebuie să identifice informația relevantă, să facă o legătură neevidentă sau să aplice ceea ce știe într-un context nou.
De aici vine asocierea rezultatelor PISA cu expresia „analfabetism funcțional” – un termen care nu înseamnă că elevul „nu știe nimic”, ci că deprinderile lui nu sunt suficient de solide pentru a rezolva constant, fără ajutor, situații pe care le va întâlni în viața de zi cu zi.
CUM STĂ ROMÂNIA – ȘI CUM AM EVOLUAT
Rezultatele PISA 2025 pentru România (publicate oficial pe 8 septembrie 2026 de OECD):
Științe: 425 puncte | Media OECD: ~490 puncte | Față de 2022: -3 puncte
Citire: 413 puncte | Media OECD: ~480 puncte | Față de 2022: -16 puncte
Matematică: 419 puncte | Media OECD: ~480 puncte | Față de 2022: -9 puncte
Aproape 4 din 10 elevi români nu ating nivelul minim – o proporție aproape dublă față de media OECD de 19,7%.
Doar 4,8% dintre elevii români ating nivelurile 5 și 6, considerate niveluri ridicate de competență (față de media OECD de 7%).
Evoluția pe termen lung:
La Matematică, elevii români au obținut 419 puncte – în scădere față de 444 în 2015 și 428 în 2022.
La Citire, cele 413 puncte reprezintă cel mai mic scor din seria istorică după prăbușirea din 2003.
Comparativ cu 2015, proporția elevilor cu performanțe slabe a crescut: +12% la matematică, +9% la citire și +7% la știință.
Inegalitatea – problema din spatele mediei:
Diferența dintre cei mai avantajați 25% și cei mai dezavantajați 25% este de 122 de puncte la Știință – mult peste media OECD de 85 de puncte. Statutul socio-economic este asociat cu 22% din variația performanței la Știință în România, față de 12% în medie la OECD. Între 2015 și 2025, decalajul a crescut în România, în timp ce la nivel OECD a scăzut.
România se poziționează pe ultimele locuri în Uniunea Europeană, depășind doar Bulgaria și Cipru – țări întrecute în rezultate inclusiv de Republica Moldova. Scăderile la Științe și Matematică sunt similare cu media OECD (care a coborât cu 3 puncte la Științe și 9 la Matematică), dar România pornea deja dintr-o poziție mai vulnerabilă.
PISA nu este un semnal că ai nevoie urgent de meditații sau de seri interminabile de recuperare cu copilul. Tipul de gândire verificat de testele PISA poate fi exersat firesc, în viața de zi cu zi.
Câteva idei practice:
La cumpărături: „Dacă un produs costa 120 lei și acum costă 90, cu câte procente s-a ieftinit? Care ambalaj e mai ieftin la kilogram?”
Când apare un grafic într-o știre: „Ce arată? Ce nu poate demonstra?”
Când două site-uri oferă informații diferite: „Cine publică asta și pe ce surse se bazează?”
După lectura unui text: Nu doar „Ce ai înțeles?”, ci și „De unde știi?” sau „Ce informație te-a convins?”
Mai important: privește altfel notele. Un copil obișnuit să rezolve tipare cunoscute, fără suficiente ocazii de a întreba, de a compara și de a explica de ce a ales o anumită soluție, poate lua note bune și totuși să se blocheze când problema este formulată altfel decât în caiet.
CE SPUNE PISA DESPRE SISTEM, NU DESPRE COPILUL TĂU
Când o proporție atât de mare dintre adolescenții de 15 ani nu ating nivelul de bază, problema nu poate fi pusă doar pe seama copiilor care „nu învață”. Este și despre felul în care școala îi învață să gândească.
PISA îți spune cât de bine funcționează sistemul pe care familia ta se bazează pentru a-l pregăti pe copil. Iar vestea proastă nu este neapărat că am scăzut – este că, după mai mult de două decenii de evaluări, România nu a reușit să crească în mod susținut.
Asta merită să ne preocupe – ca părinți, ca comunitate și ca societate.
Apreciat drept „cel mai frumos” și „emoționant” de copiii care au povestit cu entuziasm despre scenele favorite, „Atlasul Universului” a impresionat adulții în egală măsură, amintindu-le de copilărie, de joaca afară și aventurile prin care au cunoscut și ei lumea.
Acest film spune povestea Lisei, care tocmai s-a mutat într-un oraș nou, și a transformării ei dintr-un copil singuratic, hărțuit de ceilalți, într-o supereroină. Dar este și o poveste despre superputerile ascunse în fiecare dintre noi, care așteaptă să fie folosite și care dau cele mai bune rezultate atunci când ne unim forțele.
Domnul Pește trăiește pe o epavă veche, până când îl surprinde pe Pip, un tânăr dragon de mare hiperactiv, furându-i lucrurile după ce îi confundase casa cu un depozit de vechituri. După o ceartă care le distruge amândurora locuințele, cei doi pornesc într-o aventură pentru a găsi legendarul „Strălucire”, capabil să îndeplinească dorințe. Problema? Nu sunt singurii care îl caută.
Filmul pe care ACME nu vrea să-l vezi. După ce produsele ACME îl dezamăgesc încă o dată în încercarea sa neobosită de a-l prinde pe Road Runner, Wile E. Coyote decide să angajeze un avocat care își face reclamă pe panouri publicitare pentru a da în judecată Corporația ACME.
„Nu știu ce vreau să mă fac”! Peste 10–15 ani, multe dintre meseriile pe care le vor avea copiii noștri poate nici nu există astăzi. Atunci, cum îi pregătim pentru viitor fără să le alegem noi drumul?
Am stat de vorbă cu Mihaela Ciuraru, fondatoarea EMTHRIVE – Centrul de Carieră, despre orientare profesională, competențele de care vor avea nevoie copiii într-o lume dominată de AI, diferența dintre pasiune și abilități și, mai ales, despre rolul părinților în această etapă. Pentru că poate cea mai importantă lecție nu este să-i ajutăm să găsească „meseria potrivită”, ci să-i învățăm cum să se orienteze atunci când lumea se schimbă.
Moderndads.ro. Cum creștem copii pregătiți pentru o lume profesională pe care noi, ca părinți, încă nu o cunoaștem?
Cred că primul lucru pe care trebuie să-l acceptăm este că nu îi putem pregăti oferindu-le o hartă exactă a viitorului, pentru că nici noi nu o avem. Îi putem însă învăța să se orienteze atunci când harta se schimbă.
Pentru mine, asta înseamnă să creștem copii care știu să învețe, să pună întrebări, să caute informații, să testeze, să lucreze cu oameni diferiți și să se adapteze fără să simtă că fiecare schimbare este un eșec. În loc să îi pregătim pentru o singură meserie, ar trebui să îi ajutăm să construiască un set de competențe transferabile, precum cele de comunicare, gândire critică, autonomie, colaborare, alfabetizare digitală, capacitatea de a lua decizii și de a rezolva probleme.
Și mai este ceva foarte important, curiozitatea. Un adolescent curios, care are voie să exploreze și să greșească, va fi mai pregătit pentru o piață a muncii imprevizibilă decât unul care a învățat doar să execute corect un traseu stabilit de adulți.
Moderndads.ro: Diploma, pasiunea sau abilitățile? Ce va conta cel mai mult în cariera copilului nostru peste 10-15 ani?
Nu cred că răspunsul este „ori-ori”. Diploma poate deschide anumite uși și, în unele profesii, este obligatorie. Pasiunea oferă energie, dar nu este suficientă singură. Abilitățile sunt cele care transformă interesul în rezultate.
Eu aș privi cariera ca pe intersecția dintre patru lucruri, ce îmi place, la ce pot deveni bun, ce valori și nevoi am și pentru ce există o nevoie reală în societate sau pe piața muncii. Pasiunea fără competență poate rămâne hobby. Competența fără sens poate duce la frustrare. Iar o diplomă fără capacitatea de a aplica ceea ce ai învățat nu mai este o garanție.
Peste 10-15 ani, cred că avantajul real îl vor avea tinerii care pot demonstra ce știu să facă, care învață repede și care își pot actualiza competențele de mai multe ori pe parcursul vieții profesionale.
Moderndads.ro: Cât de devreme ar trebui să începem să vorbim cu un copil despre carieră și orientare profesională? Riscăm să punem prea multă presiune prea devreme?
Putem vorbi despre lumea profesiilor încă din copilărie, dar fără să cerem o decizie. Este o diferență uriașă între explorare și presiune.
La vârste mici putem observa și discuta: „Ce ți-a plăcut la activitatea asta?”, „Cum crezi că arată munca unui arhitect, medic, programator sau antreprenor?”, „Ce problemă ți-ar plăcea să rezolvi?”. În adolescență, mai ales când apar alegeri educaționale importante, conversația poate deveni mai structurată: interese, abilități, valori, tip de mediu de lucru, opțiuni de liceu, facultate, meserii și experiențe practice.
Presiunea apare atunci când întrebarea devine „Ai 14-15 ani, spune-mi acum ce vei face toată viața”. Orientarea sănătoasă spune exact opusul: „Nu trebuie să știi totul acum. Hai să strângem suficiente informații ca să faci următorul pas potrivit pentru tine”.
Moderndads.ro: Cum îi pregătim pentru meseriile care vor apărea, nu doar pentru cele care există astăzi?
Îi pregătim mai puțin prin memorarea unei liste de meserii și mai mult prin capacitatea de a combina competențe.
Multe roluri noi apar la intersecția dintre domenii: tehnologie și sănătate, educație și inteligență artificială, design și inginerie, psihologie și produs digital. De aceea, mi se pare util ca adolescenții să nu se definească prea repede printr-o singură etichetă.
I-aș încuraja să experimenteze proiecte, voluntariat, cluburi, internshipuri, concursuri, cursuri scurte, discuții cu profesioniști și utilizarea responsabilă a noilor tehnologii. Un copil care înțelege cum să învețe un instrument nou și cum să transfere ceea ce știe într-un context diferit este pregătit inclusiv pentru o meserie care astăzi nu are încă un nume.
Moderndads.ro: Există semne care ne pot arăta că un copil este bun într-un anumit domeniu, chiar dacă rezultatele lui școlare nu spun asta?
Da, și tocmai de aceea nu aș confunda niciodată catalogul cu potențialul copilului.
M-aș uita la ce activități revine din proprie inițiativă, ce învață surprinzător de repede, pentru ce îi cer ceilalți ajutorul, ce tip de probleme îi place să rezolve și în ce contexte își păstrează atenția chiar și atunci când sarcina este dificilă. Uneori vedem abilități de negociere, leadership, construcție, creativitate, organizare, empatie sau gândire practică pe care școala nu le măsoară direct.
Notele sunt informație, dar nu sunt identitate. Un rezultat slab poate însemna lipsă de interes, metodă nepotrivită de învățare, un context dificil sau pur și simplu faptul că acel tip de evaluare nu surprinde ceea ce copilul știe să facă. Important este să căutăm tipare în timp, nu să construim o concluzie dintr-o singură notă sau materie.
Moderndads.ro: Școala pregătește copiii pentru piața muncii sau părinții trebuie să completeze acest gol? Și, dacă da, cu ce?
Școala oferă o bază importantă, dar niciun sistem educațional nu poate acoperi singur toate schimbările din piața muncii. Cred că responsabilitatea trebuie împărțită între școală, familie, specialiști, comunitate și mediul economic.
Părintele nu trebuie să devină consilier în carieră sau recrutor. Poate însă să creeze acces la experiențe să îl ajute pe adolescent să vorbească cu oameni din profesii diferite, să participe la voluntariat, proiecte sau vizite, să învețe să scrie un CV, să se prezinte, să gestioneze bani, să înțeleagă ce înseamnă un contract, un interviu, responsabilitatea și munca într-o echipă.
Aș completa educația academică prin contact cu lumea reală. Uneori o conversație de o oră cu un profesionist sau câteva zile într-un proiect îi pot oferi unui adolescent mai multă claritate decât luni întregi în care încearcă să își imagineze o profesie din exterior.
Moderndads.ro: Cât de important este să-i învățăm pe copii că o carieră nu trebuie să fie o linie dreaptă?
Este esențial. Dacă îi spunem unui copil că alegerea de la 15, 18 sau 20 de ani îi decide definitiv viața, transformăm orientarea profesională într-o sursă de anxietate.
Cariera poate avea etape, schimbări, pauze, reconversii și combinații neașteptate. Uneori ceea ce înveți într-un domeniu devine avantajul tău într-un altul. Eu vin din inginerie și arhitectură navală, iar astăzi construiesc proiecte în educație și orientare în carieră. Nu consider anii din domeniul tehnic „pierduți”. Mi-au format gândirea structurată, disciplina, modul de a construi procese și de a transforma o idee într-un proiect concret.
Aș vrea ca adolescenții să înțeleagă că o alegere trebuie făcută responsabil, dar nu cu frica faptului că nu mai poate fi schimbată niciodată.
Moderndads.ro: Tu ai schimbat mai multe direcții profesionale și ai ajuns să construiești EMTHRIVE. Ce ai învățat din propriul traseu pe care ai vrea să-l știe orice adolescent?
Am învățat că faptul că ești bun la ceva nu înseamnă automat că acel lucru trebuie să fie drumul tău pentru tot restul vieții.
Am studiat Arhitectură Navală, am lucrat în inginerie, inclusiv în contexte internaționale, și mult timp traseul meu părea foarte clar. În paralel, însă, lucram de ani de zile cu copii și adolescenți prin karate și observam cât de mult poate schimba un tânăr faptul că cineva îl ajută să capete încredere, structură și direcție. Din această intersecție și din propriile mele întrebări profesionale s-a construit, treptat, EMTHRIVE.
Dacă aș vorbi cu mine la 16 ani, mi-aș spune: „nu încerca să ghicești perfect viitorul. Cunoaște-te, muncește serios acolo unde ești, caută experiențe reale și fii atentă la problemele pe care simți că merită să le rezolvi.” Uneori vocația nu apare ca o revelație. Se construiește din experiențe, oameni, încercări și curajul de a schimba direcția când afli mai multe despre tine.
Moderndads.ro: Ce facem cu un adolescent care spune: „Nu știu ce vreau să fac în viață”? Care ar fi primul pas concret?
În primul rând, nu îl tratăm ca și cum ar avea o problemă. „Nu știu” este un punct de pornire foarte normal.
Primul pas concret pe care l-aș face este să schimb întrebarea. Nu „Ce vrei să faci toată viața?”, ci „Ce știm deja despre tine?”. Aș lua o foaie și aș face patru coloane: lucruri care îmi plac; lucruri la care mă descurc sau pe care le învăț repede; lucruri importante pentru mine; lucruri pe care sigur nu mi le doresc într-un viitor loc de muncă.
Apoi aș alege 3-5 direcții care merită investigate și, pentru fiecare, aș căuta o experiență reală, o discuție cu cineva din domeniu, o zi de observare, un proiect, un curs, voluntariat. Testele vocaționale pot fi instrumente utile de explorare, dar nu ar trebui să dea o sentință de tipul „tu trebuie să fii X”. Claritatea apare când combinăm autocunoașterea cu informația și experiența.
Moderndads.ro: Dacă ai avea 10 minute cu un părinte al unui adolescent de 15 ani, care sunt cele 3 lucruri pe care i-ai spune să le facă de acum pentru viitorul copilului?
Primul: observă-l înainte să îl direcționezi. Separă, pe cât posibil, visurile tale de profilul lui. Întreabă-l mai des „Ce ai descoperit despre tine?” și mai rar „Te-ai hotărât ce te faci?”.
Al doilea: oferă-i experiențe, nu doar sfaturi. Lasă-l să intre în contact cu profesii, proiecte, voluntariat, oameni și contexte diferite. Un adolescent își descoperă mult mai ușor preferințele făcând decât imaginându-și.
Al treilea: construiește-i autonomie. Lasă-l să ia decizii potrivite vârstei, să suporte consecințe mici, să își organizeze timpul, să comunice, să ceară ajutor și să rezolve probleme. Peste ani, nu îi va fi suficient să știe „ce meserie vrea”. Va trebui să știe să se conducă pe sine.
Dacă părintele reușește aceste trei lucruri, nu îi garantează copilului un traseu fără schimbări. Îi oferă ceva mai valoros, instrumentele cu care să își construiască singur traseul.
Viitorul profesional al copiilor nu poate fi anticipat, dar îi putem pregăti să se adapteze unei lumi în continuă schimbare. Curiozitatea, flexibilitatea, autocunoașterea și capacitatea de a învăța vor conta poate mai mult decât alegerea unei singure meserii. Iar rolul părintelui nu este să decidă drumul copilului, ci să-l ajute să și-l descopere.
„Trebuie să citești”! Pentru mulți copii, propoziția asta nu este tocmai invitația perfectă către o carte. Mai ales atunci când lectura vine la pachet cu teme, liste obligatorii și întrebarea „Câte pagini ai citit?”.
Lucrurile se schimbă însă atunci când copilul găsește o poveste care chiar îl prinde. Un personaj amuzant, o aventură care se termină exact când devine mai interesantă sau o serie în care știe că îl așteaptă și următorul volum. Și, dintr-odată, nu mai trebuie să-i spui tu să citească.
Am strâns mai jos câteva dintre seriile care au toate ingredientele pentru a transforma lectura într-o activitate pe care copiii o caută singuri: umor, aventură, ilustrații și personaje memorabile.
Serii de cărți care pot aprinde pofta de citit
Jurnalul unui puști
Jeff Kinney Editura Arthur | recomandare orientativă: 8–12 ani
Greg Heffley este puștiul cu care mulți copii ajung să se identifice: școală, colegi, familie, prietenii complicate, mici probleme care par uriașe și tot felul de încercări de a supraviețui perioadei în care începi să te întrebi foarte serios ce cred ceilalți despre tine.
Formatul de jurnal, combinația dintre text și desene și umorul fac seria foarte accesibilă. Seria are deja 20 de volume în ediția prezentată de editură, ceea ce înseamnă un lucru important pentru un cititor care tocmai și-a găsit seria preferată: nu rămâne fără povești prea repede.
De ce poate funcționa: copilul se regăsește în personaje și vrea să afle ce mai pățește Greg.
Însemnările unei puștoaice
___________________
Rachel Renée Russell
Editura Arthur | recomandare orientativă: 9–12 ani
Nikki Maxwell își povestește viața prin jurnal, iar rezultatul este un amestec de școală, prietenii, rivalități, emoții, familie și, bineînțeles, suficiente situații jenante cât să țină o serie întreagă.
Este una dintre acele serii care pot deveni rapid „cartea preferată” a unui copil tocmai pentru că vorbește despre lucruri pe care le trăiește sau le observă: prietenia, dorința de a fi acceptat, nesiguranțele, conflictele dintre colegi și încercarea de a-ți găsi locul într-un grup. Editura Arthur o include în categoria de beletristică 7–10 ani, iar seria are numeroase volume disponibile.
De ce poate funcționa: are mult umor, multe ilustrații și situații în care copilul spune „Știu exact ce simte!”.
Dog Man
_________
Dav Pilkey Editura Arthur, colecția miniGrafic | recomandare orientativă: 7–10 ani
Un polițist cu cap de câine și corp de om, un motan răufăcător, un pisoiaș simpatic și o mulțime de aventuri absurde. Cam aceasta este rețeta Dog Man.
Seria este construită ca o bandă desenată, cu ritm rapid, mult umor vizual și chiar pagini interactive de tip „Flip-O-Rama”. Editura Arthur o recomandă copiilor între 7 și 10 ani și o prezintă ca pe o serie potrivită inclusiv pentru cititorii începători, tocmai pentru că textul integrat în ilustrații nu îi intimidează.
Și mai există un avantaj: Dog Man poate fi o adevărată poartă de intrare în lectură pentru copilul care spune că nu-i plac cărțile.
De ce poate funcționa: este foarte vizuală, foarte amuzantă și nu pare o carte grea.
Ninja Kid
_________
Anh Do, ilustrații de Jeremy Ley Editura Epica | recomandare orientativă: 7–10 ani
Nelson este un puști tocilar, stângaci și cât se poate de departe de imaginea unui ninja. Până în ziua în care descoperă că are puteri speciale și că viața lui urmează să devină mult mai interesantă.
De aici începe o serie cu superputeri, invenții, aventuri și mult umor. În România, primul volum, „Ninja Kid. De la tocilar la Ninja!”, este publicat de Editura Epica, iar seria a ajuns deja la numeroase volume.
De ce poate funcționa: are exact combinația pe care mulți copii o caută într-o carte – acțiune, umor, personaje de vârsta lor și o poveste care continuă de la un volum la altul.
Căpitanul Chilot
_____________
Dav Pilkey Editura Arthur | recomandare orientativă: 7–10 ani
George și Harold sunt doi colegi puși pe șotii care transformă totul într-o aventură, iar Căpitanul Chilot este supereroul lor complet… neobișnuit. Umorul este absurd, situațiile sunt exagerate, iar benzile desenate și jocurile vizuale fac lectura foarte dinamică.
Seria este una dintre creațiile lui Dav Pilkey, autorul Dog Man, și este disponibilă în România la Editura Arthur, inclusiv în ediții color.
Poate fi o alegere foarte bună pentru copiii care fug de cărțile „serioase”, dar care adoră să râdă și să descopere ce năzbâtii mai fac personajele.
De ce poate funcționa: pentru că este exact opusul ideii de „lectură obligatorie”.
Copacul cu 13 etaje, 26 de etaje, 39 de etaje etc.
_______________________________________
Andy Griffiths, ilustrații de Terry Denton Editura Arthur | recomandare orientativă: 7–10 ani
Dacă există o casă în care orice copil și-ar dori să locuiască, probabil este cea a lui Andy și Terry. Copacul începe cu 13 etaje și continuă să crească, iar fiecare nivel vine cu ceva mai absurd decât precedentul: piscine, mașinării, animale, invenții și tot felul de situații imposibile.
Este o serie excelentă pentru copiii care nu sunt încă foarte prieteni cu romanele clasice. Textul este aerisit, ilustrațiile ocupă un loc important, iar umorul și ritmul poveștii îi fac să înainteze rapid prin pagini. Editura Arthur include seria în zona de beletristică pentru copii, iar „Copacul cu 13 etaje” este prezentat ca o lectură plină de umor, distracție și aventură.
De ce poate funcționa: pentru că lectura seamănă mai degrabă cu o aventură decât cu o „temă”.
Vânătorii de comori
_________________
James Patterson & Chris Grabenstein, ilustrații de Juliana Neufeld Editura Corint Junior | recomandare orientativă: 10+ ani
Dacă ai acasă un copil pasionat de aventuri, mistere, hărți, indicii și comori ascunse, seria aceasta poate fi un pariu bun. Bick, Beck, Tommy și Storm Kidd au crescut pe mare, alături de părinții lor, celebri vânători de comori. Când părinții dispar, cei patru frați pornesc într-o aventură în care trebuie să descifreze indicii, să înfrunte pericole și să descopere adevărul.
Seria este publicată în România de Corint Junior, în colecția „Aventură și mister”. Pentru volumul „Vânătorii de comori. Cea mai tare aventură!”, recomandarea este de 10+ ani.
De ce poate funcționa: fiecare capitol te împinge spre următorul, iar aventura și misterul țin copilul curios.
Poate că nu trebuie să începem cu „o carte bună”, ci cu cartea pe care chiar vrea să o citească. Nu toate lecturile trebuie să fie clasice, educative sau „serioase”. O bandă desenată, un jurnal fictiv, o poveste cu un supererou absurd sau o aventură cu comori pot fi exact începutul de care are nevoie un copil pentru a descoperi că, de fapt, cititul poate fi distractiv.
Iar după primul volum apare uneori cea mai bună întrebare pe care o poate pune un copil:„Mai avem și volumul următor?”.
Acum vrem să completăm lista! Ce serie de cărți i-a plăcut atât de mult copilului tău, încât a cerut singur următorul volum? Scrie-ne în comentarii și poate descoperim împreună următoarea serie care îi va face pe copii să se îndrăgostească de citit.
A început septembrie, iar aerul se simte deja altfel. Lumina rămâne caldă, dar seara vine puțin mai devreme. Orașele se umplu din nou de oameni întorși din concedii, iar pentru mulți dintre noi, septembrie nu e doar a noua lună din calendar – e un fel de al doilea ianuarie. Momentul în care, aproape instinctiv, simțim nevoia să punem ordine și să reluăm rutinele lăsate deoparte în vară. Așadar, dacă deja ai o rutină de activități și ieșiri cu familia în weekend, sau vrei să creezi una, acest ghid este fix ce ai nevoie.
Acest site utilizează diferite tipuri de cookie-uri. Unele cookie-uri sunt plasate de către servicii părţi terţe care apar pe paginile noastre. Consimţământul dvs. se aplică următoarelor domenii: moderndads.ro Cookie settingsACCEPT
Privacy & Cookies Policy
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these cookies, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may have an effect on your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
Hai în comunitatea moderndads.ro și fii la curent cu noutățile din zona de parenting! Idei de activități și evenimente la care poți merge împreună cu copilul, concursuri, interviuri cu specialiști și materiale informative cu și despre tați, sunt disponibile acum la un click distanță. Trimitem doar cele mai relevante informații.
NOU!!! Primul curs de parenting pentru tati - DAD TO BE Academy este disponibil online!
Ești acel părinte care își dorește să schimbe în bine viața fiicei sale?
Atunci avem o veste bună! A reînceput cea mai mare competiție de IT și leadership din lume dedicată fetelor cu vârste între 8 și 18 ani.
Technovation Girls este un program internațional gratuit, desfășurat anual, în cadrul căruia mii de eleve din întreaga lume se înscriu, descoperă cu câtă ușurință pot să dezvolte aplicații, dobândesc cunoștințe noi și leagă prietenii.
Da informatia in grupul tau de parinti si contribuie alaturi de noi!
