Acasă Blog Pagina 69

”Tații sunt indispensabili, mai ales când vorbim de tehnologie!” INTERVIU – copiii și tehnologia – cu Cornelia Paraipan, medic specialist psihiatrie pediatrică

Într-o lume tot mai intens digitalizată, ne întrebăm adesea cum să gestionăm corect consumul de device-uri online și offline al copiilor noștri. Când și cum îi împrietenim pe cei mici cu tehnologia? Cât timp e recomandat să-i lăsăm în fața ecranelor? În ce fel pot ecranele afecta copiii și adolescenții, atât pozitiv, cât și negativ? Cum îi învățăm pe tineri să reziste tentațiilor cu care sunt bombardați prin reclame, jocuri și social media?

La toate aceste griji, probleme, întrebări ne răspunde punctual și argumentat CORNELIA PARAIPAN, medic specialist psihiatrie pediatrică & psihoterapeut de familie – în supervizare.

Cornelia Paraipan, medic specialist psihiatrie pediatrică

 

Ne place sau nu, tehnologia este omniprezentă în viețile noastre. Cum ai descrie această lume digitalizată în care se nasc copiii noștri? 

               Cornelia Paraipan: Cred, în primul rând, că această lume este ușor ACCESIBILĂ, în contextul în care 80% din populația globului deține cel putin un dispozitiv tehnologic cu conexiune la internet. În al doilea rând, aș descrie această lume ca având potențial ADICTIV, iar aici intervine rolul nostru – ca adulți – în dezvoltarea unor modele de relație sănătoasă cu tehnologia pentru copiii noștri, întrucât tot studiile ne arată că RELAȚIA COPIILOR CU TEHNOLOGIA ESTE DETERMINATĂ DE RELAȚIA PĂRINȚILOR CU ACEASTA.

Pe etape de vârstă, care este pericolul expunerii la mass-media?

               Cornelia Paraipan: În primii 3 ani are loc cel mai rapid și vast proces de dezvoltare cerebrală din viața noastră, prin care se formează 80% din rețeaua neuronală, ce stă la baza tuturor funcțiilor cerebrale -cognitive, motorii și sociale. La această vârstă, expunerea la mijloacele tehnologice determină frecvent întârzieri în dezvoltarea limbajului, deficite de atenției, capacitate de memorare și concentrare scăzute, socializare deficitară până la „autism virtual” și, indirect, afectează inclusiv dezvoltarea motorie. Copii învață și se dezvoltă corect la această vârstă prin interacțiune umană de calitate, iar mijloacele tehnologice nu au rol educațional la acestă vârstă.

Între 3-6 ani apar, în plus față de cele enumerate, deficitele de reglare emoțională (tantrumul, care este normal pentru  această vârstă, devine mai intens și de lungă durată, mergând până la agresivitate). La această vârstă pericolele sunt influențate atât de expunerea nelimitată a copilului la tehnologie, dar și de disponibilitatea scăzută a părintelui pentru coreglarea emoțională a copilului, datorită existenței unei relații nesănătoasă cu tehnologia a părintelui.

Între 7-14 ani, odată ajunși în școală, expunerea crește ca durată, platforme folosite și mod de utilizare, iar primele simptome sunt scăderea performanței școlare datorate deficitelor atenționale, de concentrare și memorare. Vorbim de asemenea de o dezvoltare fizică dizarmonică, prin creșterea sedentarismului, în detrimentul jocului activ fizic, deci risc crescut pentru obezitate. Efectele tehnologiei asupra perfomanțelor școlare sunt mediate și de un somn de calitate proastă – întrucât lumina albastră de la dispozitivele electronice inhibă secreția de melatonină, hormon ce regleză și induce somnul.

Între 14-18 ani, majoritatea părinților se mai relaxează în privința regululilor de utilizare adecvată și responsabilă a tehnologiei, ceea ce nu i-aș încuraja să facă. Este o perioadă vitală în dezoltarea adultului de mai târziu și adolescentul are nevoie de monitorizarea activității sale digitale. Rețelele sociale se asociază, între 10-17 ani, cu creșterea comportamentelor la risc (alcool, sexting, bullying online, provocari trend). Cresterea multitasking-ului și înlocuirea plictiselii cu ecranul au afect asupra creativității în sens negativ, dar și asupra creșterii anxietății și riscului adictiv prin apariția fenomenului de FOMO = frica de a nu pierde ceva online. Fetele sunt mai la risc pentru distorsiunea de imagine corporala – cu risc crescut pentru tulburările de alimentație.

Care sunt ”simptomele” unui relații problematice cu tehnologia? Când începem să ne îngrijorăm?

                Cornelia Paraipan: Există un studiu realizat în S.U.A în 2010, numit „Generation M2: Media in the Lives of 8-to 18-Year-Olds”, care arătă că 80 % dintre copiii cu vârste între 8-18 ani petrec mai mult timp pe dispozitive tehnologice (TV, telefon, computer) decât în oricare altă activitate (cu excepția somnului). Așadar, aș zice că primul semn al unei relații problematice cu tehnologia este atunci când copilul nu mai poate petrece foarte mult timp fără a fi „conectat” – iar atunci când se deconecteză trăiește un disconfort crescut, manifestat prin diverse modificări comportamentale (anxietate, iritabilitate crescută, etc).

Interviu Cornelia Paraipan, medic specialist psihiatrie pediatrică

 

Interzicerea categorică a accesului copiilor la TV, tablete, telefoane, calculatoare poate fi considerată o soluție de prevenție?  

                Cornelia Paraipan: Doar dacă ne referim la copii cu vârste până în 3 ani, așa cum recomandă și ghidurile APA (Asociația Americană de Peditarie), în rest, nu aș recomanda interzicerea completă, cât mai degrabă folosirea cu supraveghere parentală și responsabilă a mijloacelor tehnologice. Interzicerea categorică ar contribui la crearea unui “handicap digital” ce ar putea periclita integrarea și accesarea tuturor posibilităților pentru copil într-o lume digitalizată.

Dar despre efectele pozitive ale tehnologiei asupra copiilor și adolescenților ce ne poți spune?

                Cornelia Paraipan: Sunt cel puțin la fel de multe ca efectele negative, dar să reținem că ambele sunt condiționate de când și în ce mod folosim tehnologia. Cu cât vor folosi mai responsabil și adecvat grupei de vârstă tehnologia, cu atât copii noștri vor beneficia de oportunitățile ei. Vorbim de îmbunătățirea creativității și a abilităților de rezolvare a problemelor prin intemediul unor tipuri de jocuri, acces facil la informații în scop educativ și învățăre multimedia, sentiment de apartenență la grup și stimă de sine crescută prin aderarea la comunitățile online, dezoltarea abilităților de comunicare via platfome sociale, dar și de dezvoltarea responsabilitații și simțului critic – prin atenția la conținut, mesaje și drepturi de autor.

Când și cum îi împrietenim pe cei mici cu tehnologia? Pe pași, cu ce începem? Cât timp e recomandat să-i lăsăm în fața ecranelor?

                Cornelia Paraipan: În primii 3 ani de viață ai copilului ghidurile APA spun că expunerea la mijloace tehnologice, indiferent că vorbim de tabletă, telefon, televizor, calculator, ar trebui să fie inexistentă sau minimă (30 min/zi – cu părintele care oferă informații despre conținut).

Între 3-8 ani, recomandările sunt de maxim 1 oră/zi – cu discuții despre conținut (părintele prezintă interes pentru lumea digitală a copilului). Accesul la emisiuni TV, desene se face cu program (15-30 min, apoi pauză) și fără TV/tehnologie în dormitorul copiilor. Conținul media este recomandat să fie cât mai lipsit de reclame.

Între 8-14 ani recomandările sunt de maxim 2h/zi. Recomandarea la acestă vârstă ar fi să nu restrictionați folosirea tehnologiei, ci să învățați copii sa o uitilizeze chibzuit. Fără telefone la masă, accesul la computer să se facă dintr-o zonă comună familiei, astfel încât să puteți monitoriza conținutul accesat.

De ce este atât de greu să-i convingem pe copiii mai mici și mai mari să lase telefoanele din mână? Și ce se poate face în sensul acesta?

                Cornelia Paraipan: Tehnologia actuală este creată urmând PRINCIPIILE DESIGNULUI MANIPULATIV și raspunde unor nevoi emoționale, de care mulți dintre noi nici nu suntem conștienți, și astfel ne menține „în priză” – „Hooked”, cum explica Nir Eyal în cartea sa cu același nume. Dacă în ecuația aceasta adaugăm și faptul că până la vârsta de 8 ani copii nu au capacitatea psihologică de a identifica designul manipulativ al tehnologiei, înțelegem că de la 8 ani în sus devenim victime ale puterii obiceiului.

Cât despre ce se poate face, aș recomanda deconectarea cât mai frecventă, crearea unor zone și intervale de timp fără tehnologie în familie, dar și înlocuirea timpului pentru tehnologie cu alte activități de familie, cu prietenii sau joacă – întrucât studiile arată că de calitatea relațiilor noastre depinde fericirea nostră pe termen lung.

activitati offline

 

Cum facem față miilor de aplicații adresate antepreșcolarilor și preșcolarilor din Apple Education Store?

                Cornelia Paraipan: Există platforme ce pot ajuta părinții în realizarea unei alegeri informate despre conținut, precum https://www.commonsensemedia.org/ ce oferă materiale educaționale și recenzii la aplicații, filme, jocuri, cărți, în încercarea de a promova utilizarea în siguranță a tehnologiei pentru copii. Nu uitați însă, că studiile arată că la această vârstă, copii învață cel mai bine în relație cu un părinte, prin multe experiențe offline, ce sunt net superioare oricărui potențial educațional al aplicațiilor.

Cum îi învățăm pe tineri să reziste tentațiilor cu care sunt bombardați prin reclame, jocuri și social media?

                Cornelia Paraipan: În primul rând FIȚI CHIAR VOI, PĂRINȚII, UN MODEL PENTRU UTILIZAREA RESPONSABILĂ A TEHNOLOGIEI. Realizați un regulament familial ce va viza când și cât, precum și ce conținut media sau unde se poate accesa acesta în cadrul familiei. Ghidați adolescentul să își cultive o identitate online ce coincide cu princiipile sale din viața reală.

Pot oare tații să facă ceva în plus în această direcție?

                Cornelia Paraipan: Tații sunt indispensabili, mai ales când vorbim de tehnologie. Ei au întotdeauna informații actualizate despre tehnologie. Ei folosesc cele mai noi dispozitive tehnologice și tot soiul de aplicații, precum și jocuri. Recomandarea mea ar fi să își mențină și să împartă curiozitatea, dar și ludicitatea lor cu copii ajutând astfel la oferirea unui model și cultivând o relație sănătoasă cu tehnologia pentru copii lor.

Cand tati este un supererou – Spiderman!

Ce copil nu s-a jucat macar o data de-a supereroul? Ce copil nu a incercat sa transpuna in viata reala macar o bucatica din puterile pe care le detine supereroul favorit?

Cu totii am sarit de pe garduri, am inotat cat de mult am putut pe sub apa, ne-am catarat pe ziduri si asa mai departe, incercand sa fim, macar pentru cateva secunde, la fel ca eroii nostri.

În filmuletul de mai jos puteți merge un pic mai departe spre a deveni Spiderman. Cum? Vedeti în video, caci e o idee pe care o putem folosi cu totii, spre deliciul copiilor nostri.

 

Supravietuitorii: Intamplari extraordinare din salbaticie si dincolo de ea

Am descoperit aceasta carte inainte de Craciun si de atunci incolo a devenit cartea favorita a lui Mark. Ii place atat de mult incat citeste chiar si singur din ea, ceea ce nu e putin lucru pentru el. 🙂

Cartea Supravietuitorii. Intamplari extraordinare din salbaticie si de dincolo de ea contine mai multe povesti ale unor oameni care au supravietuit in conditii extreme. De fapt, au supravietuit unor conditii care nu indicau in niciun moment ca ar putea supravietui. Si partea frumoasa este ca povestile sunt redate intr-un limbaj foarte potrivit pentru copii, prezentate mai degraba ca niste adevarate aventuri. De la fata care a supravietuit unei caderi din inaltul cerului, la supravietuitori ale caror povesti au fost transformate in filme (127 de ore si The Ravenant), cartea este o bucurie pentru intreaga familie, asa ca va invitam sa o cumparati si sa va delectati cu ea.

 

Tatii si copiii lor

Ca la orice inceput de an, ne-am gandit si noi sa incepem cu o retrospectiva. Asa ca am gasit aceasta compilatie de momente simpatice petrecute intre copii si tatii lor. De la momente de ignor total, la sperieturi provocate de sforaitul tatalui, la fetele pe care le fac cei mici in diferite situatii, suntem convinsi ca fiecare dintre voi se va regasi in una sau mai multe dintre situatiile din acest film.

Iar daca nu, oricum va veti distra pe cinste, mai ales ca avem cu totii nevoie de un zambet azi, ca doar e luni, nu? 🙂

Cartea „Prietena mea, Albina” (RECENZIE)

0

Titlu: Prietena mea, Albina

Autor: Alison Jay

Traducere: Laura Frunza

An: 2018

Editura: Cartemma

O prietenie intre o albina si o fetita? Da, se poate! 🙂 In cartea “Prietena mea, Albina”, scrisa de Alison Joy, o fetita pe nume Daisy se imprieteneste cu o albina suflata de o pala de vant in camera ei. Si desi initial nu se prevedea sa se infiripe o relatie intre cele 2 specii, autorul prezinta o prietenie care in realitate ar fi imposibila, dar care prinde contur in poveste. Si care reuseste, datorita puterii lui IMPREUNA, sa aduca schimbari in tot orasul si arata cum vietatile si oamenii pot coexista si chiar conlucra impreuna.

Albina este implicata in toate activitatile zilnice ale fetitei: de la jocuri in aer liber, activitati sportive si alte momente speciale, iar timpul petrecut impreuna pare a fi extraordinar. Cu toate acestea albina viseaza la pajistile cu flori, pline de dulceata si frumos mirositoare de pe campii si tanjeste sa fie din nou acolo. Daisy vrea sa o ajute si in felul acesta reuseste sa aduca si o pata de culoare in oraselul ei, care devine astfel mai prietenos cu insectele. Dupa ce fac o calatorie care se dovedeste a fi foarte productiva – au adunat mii de seminte de flori dintre cele mai speciale si adorate de albina, cele doua prietene se intorc acasa si imprastie peste oras aceste seminte in speranta ca macar o parte se vor prinde si vor colora orasul. Primavara a venit cu 2 momente importante: reintoarcerea albinei dar si cu o verdeata si o priveliste nemaipomenita in tot orasul. Culori de toate felurile, imbibate cu un miros dulce, au transformat orasul rece si sumbru si l-au facut mai prietenos si mai colorat. Iar prietenia dintre albina si fetita a fost stimulul care a facut posibil acest lucru.

Cartea “Prietena mea, Albina”, se incheie cu un indemn pentu toti copiii si parintii acestora: “Albinele au nevoie de tine” si cateva informatii despre albine si florile lor preferate. Dar si cu o atentionare care te aduce la realitate: “Nu incerca sa atingi sau sa prinzi o albina – s-ar putea sa te intepe!”.

Povestea  este potrivita atat pentru toddleri, care vor rasfoi cu interes fiecare pagina colorata intens, cat si pentru copii mai mari intrucat prezinta informatii interesante si reale despre viata albinelor.

Spor la citit!

 

*XO, XO, Sofia Frunza, editor Moderndads.ro & ModernMom

** Sursa poza: Editura Cartemma

Un altfel de leagan pentru copii

Daca va ganditi sa le construiti copiilor vostri un leagan in curtea casei sau a blocului in care locuiti, venim si noi cu o propunere usor diferita de cele conventionale: un aparat despre care nu suntem siguri daca este, de fapt, leagan sau cascada sau locul din care copiii nu vor mai dori sa plece si de unde se vor intoarce mereu uzi din cap pana in picioare.

Cu siguranta, arata spectaculos. In practica, nu suntem convinsi ca lucrurile s-ar intampla exact ca in aceasta filmare. Dar daca va incumetati sa il construiti, va rugam sa ne trimiteti si noua un feedback: idee geniala sau “va rugam, terminati cu ideile astea!’ ? 🙂

Top nume ciudate pentru copiii care se vor naște în 2019

La mulți ani! Să avem cu toții un An cât mai bun, în care să fim sănătoși și să ne bucurăm de copiii noștri și ei de noi.

Iar dacă urmează să deveniți părinți în acest an și vă gândiți să le puneți copiilor voștri un nume cu rezonanță internațională, vă invităm să intrați pe linkul de mai jos ca să vedeți ce nume ciudate au șanse mari să devină “hit”-uri între cei care vor deveni în curând părinți. De la nume de animale, la nume de culori sau pietre prețioase, veți găsi o listă cu 30 de variante în cazul în care vă doriți ca bunicii copilului vostru să aibă șanse minime să-i pronunțe numele corect vreodată. 🙂

https://www.sunshinecoastdaily.com.au/news/baby-names-tipped-be-popular-2019/3610876/

Cine sunt primii și cine sunt ultimii care intra in 2019?

0

Insula Crăciunului (Kirimati) este primul loc de pe glob care intra in noul an. Insula este un atoll de corali din Oceanul Pacific. Avand o suprafata de uscat de aproximativ 322 Km2  si peste 5,000 de locuitori, insula reprezinta cam 70% din totalul Republicii Kiribati din care face parte.

Ultimul loc locuit de pe Pamant care intra in noul an este Pago Pago, capitala teritoriului Samoa Americana. La 13 ore dupa ce noi, romanii, deja am celebrat intrarea in 2019, micuta asezare cu mai putin de 3,000 de locuitori aniverseaza si ea venirea noului an.

Intre aceste 2 puncte, oamenii de peste tot se vor bucura in orele ce urmeaza de sosirea lui 2019, facand tot felul de promisiuni si punanadu-si sperante ca 2019 sa fie macar un pic mai bun ca anul ce tocmai se incheie.

Asa ca va uram si noi La multi ani si sa va faceti din 2019 un an spectaculos!

Filme Nemuritoare de Craciun

Daca ieri v-am prezentat un clasament al celor mai cunoscute 30 de povesti legate de Craciun, astazi a venit randul filmelor: cele mai bune 30 de filme pentru copii despre Craciun. Nu lipsesc din acest clasament Kevin McAllister, uitat mereu singur acasa de parinti sai si nici Grinch, cel care tot incearca sa fure Craciunul sau “Frozen” si al sau celebru cantec “Hai afara la zapada”.

Haideti sa vedem cine iese castigator cu cele mai multe filme vazute din lista de mai jos? Incep eu: 9/30.

Lista completa: AICI

Cum arata Craciunul in familiile cu copii mici

Sigur ca ar fi fost mult mai bine sa scriu acet articol inainte de Craciun probabil ar fi ajutat cativa parinti sa stie ce ii asteapta. Nu am avut inspiratia asta, asa ca il scriu acum, cand ne-am mai relaxat cu totii si putem rade de eventualele traume intamplari de care am avut parte. Caci daca ai un copil cu varsta de pana in 10 ani sunt sanse destul de mari sa patesti macar una din chestiile de mai jos.

De exemplu, impodobirea bradului in familiile cu copii se mai numeste si “concursul de spart globuri”. Da, copiii au acest “dar”: sa faca tandari toate globurile dragi tie, eventual cele care iti amintesc de copilaria ta. Mai stii cand erai tu mic si parintii nu te lasau sa pui mana pe anumite chestii? E, acest obicei nu mai pare atat de gresit cand vezi cum glob dupa glob dupa glob ce intra pe mana copilului se sparge in cei 3 metri pana la brad. Practic, nu e o idee rea sa impodobiti bradul cu globuri de metal sau hartie. Bine, asta daca nu aveti ghinionul (cum am avut noi anul trecut) ca al vostru copil sa vomite pe brad. Si pe multe globuri de pus in brad. Și pe covorul de langa brad. Care covor nu a mai fost primit la curatatorie decat abia in ianuarie, drept care si-a petrecut Sarbatorile in curte.

Apoi mai e acel moment magic cand copilul devine nerabdator sa afle ce ii va aduce Mosul. Indiferent daca mai crede sau nu in legenda, indiferent ca i-a scris Mosului o scrisoare sau nu, undeva nu mai tarziu de 22 septembrie, veti incepe sa auziti in casa, la intervale neregulate dar nu mai lungi de 4 minute, urmatoarea intrebare retorica: Oare ce o sa-mi aduca Mosul? O chestie nu foarte simpatica dupa primele 378 de repetari. Sa stiti ca e si asta o forma de tortura, adica nu oricine poate rezista sa nu dea in vileag surpriza, doar ca sa scape de acest supliciu.

Iar daca tot vorbim de surpriza cadoului, macar o data orice parinte va trece prin nervii provocati de dezamagirea copilului ca nu a primit ce-si dorea el. Nu conteaza cat te-ai straduit tu, nu conteaza de unde ai adus cadoul si cat a costat si ce artificii a trebuit sa faci ca sa ajunga de peste mari si tari si la timp, daca nu este acel pistol cu ventuze pe care si-l dorea el, nu are nicio importanta. Dar, na, tu te prefaci ca nu esti afectat si nu ii spui copilului chiar tot ce ai vrea sa ii spui, pentru ca realizezi ca tu esti adultul. Care la un moment dat va fi batranul/batrana care va depinde de copilul de azi cand vine vorba de alegerea unui azil mai scump sau mai ieftin, cu baia la capatul holului.

Iar daca totuși, nimic din cele de mai sus nu se intampla si mergeti cu totii la culcare fericiti de cadouri, e foarte, foarte, foarte probabil ca in acea noapte sa nu mai vina Mosul, ci vreo viroza care sa ii provoace copilului febra, durere in gat sau stomac, tuse, diaree sau mai stiu eu ce. Am multi prieteni parinti si nu stiu pe vreunul care sa fi scapat toate Craciunurile fara vreo boala a copilului. Pe noi, de exemplu, ne-a lovit chiar de acest Craciun: febra, muci, durere-n gat. O bucurie!

Dar important e sa nu ne plangem (prea mult). Viata e frumoasa si plina de neprevazut. Plus ca dupa colt ne asteapta Noaptea Anului Nou si nu vrem sa fortam mana Destinului si sa ne trezim cu cine stie ce pe cap chiar atunci. Ca au mai fost cazuri.

Ce, ati vrea sa vi le povestesc si pe acelea? Bineinteles, dar intr-un episod viitor. 🙂

Alez Zamfir

 

*** Alex Zamfir, Editor moderndads.ro, Blogger & Realizator Radio. Pe Alex il puteti citi pe celmaibuntata.ro sau il puteti asculta la Itsy Bitsy FM, la emisiunea „Tati in dialog”.

 

Povesti Nemuritoare de Craciun

Cu totii, parinti si copii, suntem fascinati de povestile cu si despre Craciun. In serile geroase de Decembrie, parca nimic nu e mai placut decat o cana cu cacao fierbinte, o felie de cozonac cu multa nuca, o plapuma in care sa stati infofoliti si o poveste buna de care sa va bucurati impreuna.

Dar care sunt cele mai cunoscute povesti de Craciun din toate timpurile? Sigur ca acesta este un clasament care va ramane mereu unul subiectiv, dar hai sa vedem care este parerea celor de la site-ul medium.com – click AICI.

Voi cate dintre aceste povesti le-ati citit?

Ce stiu copiii despre Craciun

0

Intotdeauna este distractiv sa intrebi niste copii ce anume stiu despre un subiect!

Jimmy Kimmel, cel care realizeaza in SUA show-ul de seara care ii poarta numele, a intrebat cativa copii anumite lucruri legate de Craciun. Raspunsurile lor au fost pe cat de neasteptate, pe atat de amuzante. De la “Iosif  fost tatal vitreg al lui Iisus”, pana la “De primul Craciun, Maria a pregatit niste prajituri pentru Mosu’”, garantat veti rade urmarind filmuletul de mai jos:

 

Traditii de Craciun de prin lume adunate

Cum sarbatoresc oamenii Craciunul?

Ne-am gandit ca ar fi distractiv sa descoperim impreuna traditii pe care le au oamenii in diferite colturi ale acestei lumi. De la Festivalul Lanternelor Uriase din Filipine, la Krampus, personajul malefic care sperie copiii din Austria, la oamenii din Norvegia care isi ascund maturile, puteti gasi in linkul de AICI 11 traditii mai putin cunoscute legate de Sarbatoarea Craciunului.

 

Marea Bulgareala 2 – Supercursa Saniutelor

Ce poate fi mai palpitant ca o cursa de saniute? O supercursa de saniute cu o miza foarte mare!

Frankie si echipa lui accepta provocarea ingamfatului Zac si a verisorului sau Charly, de a participa la o cursa de sanii. Insa fantastica sanie construita de Frankie se sfarama chiar inainte de linia de sosire. Frankie ii cere revansa lui Zac, iar acesta accepta doar cu conditia ca Frankie sa construiasca o noua pista si sa puna la bataie hambarul.

Ce urmeaza? Va trebui sa mergeti cu copiii vostri la film in vacanta ca sa descoperiti. 🙂