De astăzi copiii se reîntorc la școală, ceea ce înseamnă trezit devreme pentru întreaga familie. Sau, dacă aveți un copil foarte matinal, înseamnă doar o altă zi normală. Indiferent de situație, adulții probabil că au avut nevoie de dimineață, de o cană mare de cafea. Dar ce gust are cafeaua, de fapt? Nu, nu trebuie să răspundeți voi, ci haideți mai bine să vedem ce părere au copiii despre această băutură vitală pentru părinții lor.

Voi ce ați alege între o vacanță cu toată familia și un animal de pluș? Ok, nu orice animal de pluș, ci o girafă imensă? Ok, o girafă imensă foarte simpatică? Am înțeles. Indiferent ce ați răspuns voi, ar trebui s-o urmăriți pe această fetiță care pusă în fața acestei dileme, a ales…Dar mai bine vedeți voi ce a ales și care au fost reacțiile părinților ei.

Ca tatăl unui copil care este ahtiat după avocado, trebuie să recunosc că nimeni nu e perfect. Așa că îi înțeleg perfect pe unii dintre acești copii care încearcă avocado pentru prima oară. Ok, e muuult mai bun decât broccoli, dar are o textură și un gust care pe unii dintre noi ne lasă…hai să fiu drăguț și să spun indiferenți.

oi? Fani avocado sau nu?

• Ce ai vrea să facă al tău copil când o să fie mare?
• Poate să facă ce vrea el, atâta timp cât este fericit.

Acesta pare să fi devenit un dialog standard între părinții din ziua de azi. Dacă părinții noștri își doreau ca noi să ajungem “Cineva” și acționau în consecință, fiecare după cum putea și cum credea de cuviință, noi ne dorim niște copii fericiți. Mă rog, cel puțin la nivel declarativ, dar acesta ar fi subiectul unui alt articol. Astăzi vreau să scriu puțin despre această frenezie care a cuprins pe majoritatea părinților, care caută Fericirea copiilor așa cum alții căutau pe vremuri Sfântul Graal.

Sigur că e important să fim fericiți. Dacă ar fi să mă exprim precum unii lideri de-ai noștri din ziua de azi: “e mult mai bine să fii fericit decât să fii nefericit!” Dar, din punctul meu de vedere sunt două aspecte importante de care ar trebui să ținem seama atunci când vine vorba de fericire:

În primul rând, de cele mai multe ori, ea se obține, nu cade din cer. A fi fericit este, eu așa cred, o alegere. Sunt puține și extreme situațiile în care chiar nu îi poți cere cuiva să încerce să se bucure de ceea ce are, mai degrabă decât să se gândească sau să viseze la ceea ce ar putea avea sau la ceea ce a pierdut. Suntem atât de prinși în a căuta o fericire din capul nostru încât prea des uităm să ne bucurăm de un moment, o zi, o întâlnire, o coincidență etc. Suntem mereu pe fugă, parcă niciodată dispuși să ne oprim și să ne lăsăm bucurațo de tot ceea ce avem. Că, hai să fim sinceri, majoritatea avem mult mai mult decât am avea nevoie în realitate.

Bun, deci ce văd copiii noștri la noi? O fugă continuă după ceva (această “fericire”) pe care nu părem să o atingem niciodată, fiind mereu nemulțumiți de cât și cu ce avem și invidioși pe alții. Dar noi le spunem să fie fericiți. Păi cine ar vrea să fie fericit când vede atâta nefericire în jur în căutarea fericirii?

În al doilea rând, viața niciunui om, de când am evoluat din verișorii noștri – maimuțele și până când o închide ochii ultimul dintre noi nu este doar o înșiruire de momente fericite. Sigur că e bine să fie și cât mai multe din astea, dar viața oricăruia este împânzită de momente grele, de supărări, de eșecuri, de anxietăți, frustrări, plictiseli. Urlete, plânsete, momente de nebunie și tot așa. Ăștia suntem, așa am fost, așa vom fi. Și atunci de ce încercăm obsesiv să nu îi lăsăm să fei nefericiți. Facem orice, ORICE, doar pentru a-i vedea fericiți: le cumpărăm lucruri, renunțăm la nevoile noastre, îi protejăm excesiv și tot așa. Adică îi pregătim pentru orice altceva, mai puțin pentru viață. Iar atunci când vor da piept cu viața iar noi, părinții lor, nu vom mai fi acolo, va fi vai și amar de ei. Am puține dubii că așa se va întâmpla.

De aceea eu îmi las copilul să fie și nefericit uneori. Nu-l ignor, doar că nu mă dau peste cap să-i schimb starea.  Doar încerc să-l fac conștient de ea, să îl ajut să înțeleagă de ce se simte așa și c ear putea face El (subliniez El) pentru a ieși din această stare. Și nu doar nefericit. Copilul meu, ca orice alt copil…ca orice alt om, se simte uneori și furios, frustrat, plictisit, dezamăgit, neînțeles și mai adăugați voi câte adjective vreți. Și mă bucur că se simte așa. Uneori, da, mi-e grue să-l văd așa și încerc să fac ceva în locul lui Dar de cele mai multe ori în ultimul timp, am ajuns să conștientizez că degeaba îl ajut acum, că nu vom fi mereu lângă el și nici nu ar fi bines ă fie așa. Și ca să folosesc metafora binecunoscută: încerc tot mai des, atunci când zice că îi este “foame”, nu să-l hrănesc, ci să-l învăț să folosească undița. Adică să îi pun la îndemână tot felul de instrumente pentru a-l ajuta pe el să-și găsească propriile soluții la problemele lui. Și făcând asta, sunt convins că îl ajut să fie mai fericit pe termen lung, chiar dacă pe moment nu se va simți așa. Și îmi va reproșa acest lucru. E ok, pot trăi cu acest reproș. Pentru că știu că mi-ar fi mult mai greu să trăiesc o viață-ntreagă cu sentimentul de vină de a nu fi făcut ce trebuie la momentul respectiv.

Există pe buzele multor părinți întrebarea ”oare și copilul meu va avea nevoie de aparate dentare?”. Pentru că pare că în jurul nostru sunt mulți copii în această situație. În realitate, noi, părinții, avem o super putere: aceea de a-i ajuta pe copiii noștri să nu aibă nevoie de un astfel de tratament. Desigur, dincolo de aspectele legate de moștenirea genetică, care se reflectă parțial și în configurația dento-facială.

Încă de când sunt bebeluși, copiii pot ajunge să dezvolte unele obiceuri care sunt dăunatare sănătății orale. Cu atenție și grijă, părinții pot identifica aceste obiceiuri, pe care apoi, cu blândețe, să îl ajute pe copil să scape de ele. De cele mai multe ori, părinții, deși le observă la copii, nu intervin de teamă să nu lase copilul fără alinare și el să nu mai doarmă sau să nu mai mănânce. Însă noi, medicii, încurajăm părinții să ia măsuri, căci pe termen lung le va fi copiilor mult mai de folos.

Principalele obiceiurile vicioase la care e bine să fie atenți părinții – cauze frecvente care duc la apariția unor anomalii dentare la copii, în timp:

• Suptul degetului;

Suptul degetului poate produce deformări ale procesului alveolar superior cu înclinarea accentuată a incisivilor superiori, care capătă un aspect de dinți de iepuraș, care devine neplăcut atât din punct de vedere estetic, cât și al sănătății orale, când copiii cresc. Sfatul meu ar fi acesta: atunci când observăm, din primele zile de viață, că bebelușul își suge degetul, îi îndepărtăm cu blândețe degetul din guriță și îl înlocuim sau suptul sânului (cel mai ușor de făcut) sau, dacă alimentația naturală nu este posibilă, introducem suzeta, care va fi mai ușor de dezvățat ulterior decât degetul.

• Suzeta

Suptul prelungit al suzetei peste vârsta de 1 an oprește erupția completă a incisivilor, între ei rămâne un spațiu în care limba compensează deglutiția, cea ce duce la apariția ocluziei deschise însoțită de vorbirea sâsâită (sigmatism). Suzeta trebuie îndepărtată, cât mai curând, după vârsta de 1 an, printr-o poveste frumoasă creată de părinți.

• Biberonul lăsat noaptea în pătuț

Fie că e vorba de lapte, ceai sau suc, hrănirea pe timpul nopții cu biberonul lăsat copilului în pat nu este indicată. În afară de faptul că este periculoasă hrănirea în somn, zahărul din lichidele menționate creează un mediu propice multiplicării cariilor. Iar suptul tetinei biberonului are același efect cu cel al suzetei.

• Introducerea obiectelor între dinți

Copiii mici testează mult prin gust și de aceea obiectele duse la gură și ulterior roase cu ajutorul dinților afectează suprafața acestora. Rosul de creioane sau de jucării tari au acest rol dăunător. Părinții trebuie să ofere alternative copiilor mici – jucării moi pentru ros.

Și la vârste mai mari, la școală, de exemplu, obiceiul de a ține creioane sau alte obiecte între dinți, repetat pe o perioadă îndelungată, poate avea repercursiuni în perturbarea erupției unor dinți, ceea ce necesită tratament ortodontic ulterior.

• Bruxismul

Scrâșnirea dinților este întâlnită și la copiii mici și e posibil să fie trecută cu vederea de către părinți, pentru că apare pe timpul nopții. Bruxismul produce tocirea smalțului dentar, care e diferit ca grosime la copii față de adulți. Specialistul ortodont poate sfătui părinții cum să abordeze copilul ca să renunțe la acest obicei. Aplicarea unor gutiere din silicon purtate noaptea sau a plăcuțelor mobile poate ameliora sau opri bruxismul.

• Respirația orală

Apare mai ales în timpul episoadelor de infecții respiratorii, când căile nazale sunt înfundate și atunci involutar are loc trecerea la respirația pe gură. Printre alte aspecte legate de sănătate, dacă e practicată pe termen lung, are loc deformarea maxilarelor și împingerea dinților în față.

În schimb, atunci când când căile respiratorii sunt obstrucționate o perioadă mai lungă de timp prin: vegetații adenoide hipertrofice (polipi), amigdalite frecvente, deviații ale septului nazal, copilul respira pe gură o perioadă mai lungă de timp, ceea ce are drept urmare îngustarea foselor nazale și a bolții palatine. Ca urmare, maxilarul superior suferă un proces de îngustare și alungire, dinții frontali superiori sunt înclinați în față, buza inferioară stă în spatele lor, ceea ce conferă aspectul de dinți de iepuraș. Trebuie cerut sfatul medicului în acest caz – poate fi un tratament multidisciplinar: medic pediatru, ORL, ortodont, în funcție de caz. 

– Sigmatismulapare în ocluzia deschisă – e spațiul dintre incisivi, aceștia fiind opriți în erupția lor, iar consoanele siflante (s,ș,ț,z) nu mai pot fi pronunțate corect, apare astfel vorbirea peltică sau sâsâită. În acest caz echipa de medici logoped – ortodont va colabora pentru a ajuta copilul și a corecta deficiența de vorbire.

– Rârâitul sau rotacismul – se datorează de cele mai multe ori frenului lingual scurt (este că o ață ce se întinde pe fața dorsală a limbii până pe procesul alveolar inferior). Atunci când este scurt, vârful limbii nu ajunge sus pe bolta palatină ca să poată pronunța corect consoană R. De multe ori secționarea acestui fren însoțită de exerciții la logoped corectează acest defect de vorbire.

În concluzie, printr-o igienă corespunzătoare și prin întreruperea acestor obiceiuri vicioase apărute în perioada copilăriei, părinții pot preveni instalarea unor anomalii dentomaxilare la copii, asigurând astfel dezvoltarea armonioasă a întregului complex dento-maxilar.

Material realizat de către dr. Anca Oltean, medic primar ortodont, specializarea estetică dento-facială, cu experiență în domeniu de 16 ani si peste 4,000 de cazuri tratate. Este primul medic român și singurul admis ca membru titular în cadrul WSLO (World Society of Lingual Orthodontics) si ESLO (European Society of Lingual Orthodontics), două dintre cele mai prestigioase societăți de ortodonție linguală din lume. Pentru mai multe informații despre noua ortodonție, dr. Oltean vă așteaptă pe AICI.