Până să devin părinte, credeam că odată cu venirea pe lume a copilului, cumva, de undeva, părinților le vin și toate informațiile de care au nevoie, astfel încât să fie perfect capabili pentru a-l crește și educa pe nou născut. Apoi… apoi am devenit părinte și mi-am dat seama cât de naiv fusesem.

Sigur că ni se declanșează tot felul de mecanisme, de instincte, de amintiri care ne ajută, uneori să luăm niște decizii sau să intuim ce am vea de făcut. Dar, de cele mai multe ori, avem senzația că suntem precum Neil Armstrong când a pășit prima oară pe Lună: primii care “calcă” pe un teritoriu nou. Avem senzația că ceea ce ni se întâmplă nouă (mai ales când e ceva de rău) nu a mai pățit nimeni înaintea noastră, ceea ce înseamnă că, cel mai probabil, vom eșua lamentabil.

Și uite că și de aceea eu consider că a fi părinte este o meserie ca oricare alta. Sigur, una pe care o faci cu tot dragul, în cele mai multe dintre zile, ceea ce, din păcate, nu este cazul întotdeauna la “serviciul” pe care îl ai, dar tot o meserie rămâne. Este cel mai important job pe care îl vei avea în viața ta, așa că ar fi bines ă te pregătești cât de temeinic poți.

Nu credeți? Ne pregătim din răsputeri sp devenim medici sau inginerisau avocați. Învățăm toată viața la meseria pe care ne-am ales-o, încercăm să fim la curent cu cele mai noi descoperiri sau tendințe. Ne uităm prea rar la bani când avem ocazia să aflăm ceva nou sau revoluționar din domeniul în care activăm.

Facem toate acestea, iar apoi, foarte mulți dintre noi spun că ei știu să fie părinți și nu au nevoie să citească nicio carte sau să meargă la nicio conferință. Și nu aș vrea să credeți că spun că trebuie să faci tot sau orice zice în cărți. Doamne ferește! Însă e foarte important să citești acele cărți. Să mergi la niște conferințe, să asculți niște specialiști care au studiat diferite lucruri legate de copii, de părinți sau de relația dintre ei. Și apoi, cu acele informații adunate, să hotărăști dacă ceva ți se potrivește și ție sau nu. Un părinte preocupat nu este unul care face ce aude la alții, dar este unul care-i ascultă pe alții. Inclusiv pe cei cu care nu este de acord, căci întotdeauna e important să încerci să vezi și cealaltă față a monedei.

Până să fiu părinte, consideram că al meu copil ar trebui să-și împartă jucăriile cu alți copii prin parc pentru că, nu-i așa, acesta ar fi lucrul corect și frumos pe care l-ar face un copil bine crescut. Apoi am avut norocul să fac un curs de parenting și să mă întrebe cea cu care făceam cursul: “Auzi, dar ție ți-ar fi ok să îi dai mașin ta unui străin doar pentru că așa trebuie!?”. Atunci am înțeles că altruismul nu poate fi impus cuiva. Nu devii altruist pentru că îți spune tac-tu că trebuie să fii așa. Cu atât mai puțin dacă îți spune tac-tu să faci asta, în timp ce el nu împarte nimic, cu nimeni.

Așa am descoperit valorile și cum pot fie le modelate. Am descoperit importanța jocului și cum poate fi el folosit în diferite situații. Am descoperit că unele lucruri pe care le consideram adevăruri imaubile, nu erau deloc așa. Trebuia doar să fiu puțin dispus să-i ascult și pe alții.

De aceea consider că avem cu toții în noi vocația de a fi părinți. Dar dacă vrem să devenim părinți mai buni, e obligatoriu să ne asumăm că asta este o meserie ca oricare alta pentru care trebuie să te pregătești asiduu.  Copiii noștri merită niște părinți pregătiți și informați despre cum să-i crească mai bine. Nu e suficient să vrei, e important să afli și cum e cel mai bine s-o faci.

Voi ce părere aveți?

*** Alex Zamfir, Editor moderndads.ro, Blogger & Realizator Radio. Pe Alex il puteti citi pe celmaibuntata.ro sau il puteti asculta la Itsy Bitsy FM, la emisiunea „Tati in dialog”.