Am discutat cu Andrei, unul din tăticii din spatele poveștii chessnut.ro despre cum îi putem atrage pe cei mici spre acest joc și ce tehnici din acest joc aplică el în relația cu cei trei copii ai săi.
1. Mulți tați se întreabă: „La ce vârstă pot începe copiii să învețe șah?” și „Cum îi fac să nu se plictisească după 5 minute?”. Tu cum reușești să captezi atenția copiilor mici? Există trucuri pe care le folosești și cu ai tăi acasă?
În general, copiii sunt pregătiți să învețe șah începând cu varsta de 5-6 ani, dar sigur că depinde și de la copil la copil. Este important să aibă un pic de răbdare și să fie într-o stare relaxată și receptivă. Copiii sunt natural extrem de curioși și cred că este mai important să-i lăsăm să-și urmeze curiozitatea, mai degrabă decât să-i forțăm să fie atenți la noi. Dacă se plictisesc, nicio problemă, întrerupem și revenim cu altă ocazie. Când sunt foarte mici, lecțiile pot fi și de doar 5 minute. Pentru a le capta atenția, eu urmăresc tocmai să le arăt lucruri extrem de interesante, captivante, jucăușe.
2. Care a fost cea mai grea „mutare” pe care ai trebuit să o faci ca tată – o decizie dificilă unde ai avut nevoie de gândire strategică?
Fără nicio îndoială, a fost decizia de a renunța la job când s-a născut cel de-al doilea copil, pentru a ne restabili echilibrul în familie. Am fost o schimbare foarte mare, dar extrem de benefică pentru noi. Am stat aproape un an întreg fără job, în care am fost full-time dad, dar asta ne-a întărit foarte mult familia. Am înțeles mult mai mult ce înseamnă să ai grijă de copii cu adevărat, zi și noapte, în fiecare zi, fără pauză.
3. Ai trei copii. Cum e? Când a venit al treilea, s-a schimbat ceva fundamental față de când erai tată de doi?
Pentru noi al treilea copil a fost cel mai mare șoc. Cea mai mare schimbare. Dintr-o dată eram doi părinți și trei copii, ceea ce însemna că permanent unul dintre noi trebuia să aibă grijă de cel puțin 2 copii :). Provocări sunt multe, mai ales când sunt mici și foarte mici. De la cum le ordonezi somnul, cine ce mănâncă, împărțirea între școală, grădiniță și acasă, ce activități facem împreună sau separat și nevoile diferite ale fiecărui copil. Trebuie atenție la toate și unde mai pui că avem și noi părinții nevoile și dorințele noastre. Nu e ușor, dar viața mea de acum este infinit mai împlinită față de când nu aveam copii și eram mai liber.
4. Copiii care vin la voi învață șah de la maeștri ai șahului, cu experiență reală, nu doar teorie din cărți. Ce feedback primiti de la ei, de ce le place sahul?
Feedback-ul de la copii îl primim întotdeauna indirect, prin observarea lor, îi vedem încântați, curioși, implicați, sau prin ce ne spun părinții. Le place șahul pentru că este sportul minții. Și rezolvarea provocărilor, aduce o imensă satisfacție, chiar și pentru cei mai mici. Le plac foarte mult combinațiile tactice care nu sunt ușor de văzut, iar atunci când le rezolvă, sunt cei mai fericiți.
5. Șahul e despre disciplină, concentrare, gândire strategică. Astea sunt lucruri pe care societatea le cere mai puțin acum – totul e instant, rapid, gamificat. De ce ar trebui un copil să investească timp în ceva care cere răbdare și efort?
Într-adevăr este o provocare din ce în ce mai mare pentru copii să facă ceva constructiv și să nu se lase distrași de tot ceea ce înseamnă telefoane/jocuri/televizoare etc. Cred că aici contează foarte mult ce facem noi ca părinți, când le dăm telefonul în mână, când au voie la social media etc. Cum le hrănim curiozitatea? Îi lăsăm să se uite la Shorts pe YouTube sau îi îndrumăm către ceva constructiv? Șahul are o grămadă de beneficii. Și tocmai pentru că majoritatea copiilor. Și tocmai pentru că societatea cere tot mai puțin disciplină și concentrare, cei care le au vor avea un avantaj enorm. Copiii de azi vor fi adulții de mâine care vor concura pentru joburi și oportunități. Noi, părinții, suntem primii care îi îndrumăm pe drumul spre maturitate și avem un efect fantastic!
6. Un sfat pentru tații care ne citesc – nu neapărat despre șah, ci despre cum să fie prezenți pentru copiii lor. Ce funcționează la tine acasă?
Dacă își pun întrebarea despre cum să fie prezenți, deja fac un lucru foarte bun. A fi prezent înseamnă a te implica cu toată ființa în activitatea pe care o faci cu copilul tău. Dacă te joci fotbal în fața blocului, nu o faci cu telefonul în mână și nu o faci gândindu-te la job sau alte lucruri. Te joci cu totul. Copiii simt dacă ești acolo cu toată ființa ta sau dacă ești cu gândurile în altă parte. Decât să “stai” 5 ore cu copilul, trebăluid tot timpul cât ești acasă cu el, este mult mai bine să te joci implici cu adevărat 1-2 ore încât îți permite timpul, iar în timpul rămas să te ocupi de restul, în timp ce copiii se joacă și singuri.
