- De la ce varsta putem vorbi despre educație antreprenorială cu copiii?
Am auzit o vorbă foarte faină care spunea că educația financiară și cea antreprenorială cred că ar putea merge la pachet încep de la primul moment în care intri cu copilul în magazin și începe să își ceară de toate pentru că încă nu are noțiunea Banului. Așadar de la o vârstă cât mai timpurie dar în cazul nostru pentru că am făcut niște cercetări se poate începe de la vârsta de șapte ani cu rezultate mult mai bune pentru că are legătură cu dezvoltarea cortexului prefrontal și formatul în care el se Raportează la informații și la emoțiile ce țin de anumite situații în care el este pus inclusiv în cadrul cursurilor în care învață despre antreprenoriat.
- Ce învață concret un copil în programul Kidprenor?
Sunt multiple abilități pe care copiii care participă la cursurile noastre le depind și le exersează printre ele avem cele expuse inclusiv pe kiturile noastre de start, cum ar fi: comunicarea, colaborarea, gândirea critică, creativitatea, responsabilitatea, competențe digitale, inițiativa. În cadrul cursurilor LIVE ghidate de un instructor, cei mici deprind noțiuni și termeni teoretici, dar care sunt foarte rapid ancorate în realitatea de zi cu zi, întrucât există proiecte la finalul modulelor unde ei învață cum să se raporteze la emoțiile care survin în cazul unui eșec sau în contextul în care trebuie să lucreze în echipă și să colaboreze să își identifice fiecare punctele forte sau să știe să accepte să fie completat și ajutat de către un membru al echipei.
Așadar este o suită de abilități antrenate de către cei mici pentru a se putea cunoaște mai bine și pentru a descoperi lumea adulților într-un mod mult mai practic pentru că diferența de fapt între școala tradițională și ceea ce facem noi ține de rapiditatea cu care facem legătura între teorie și practică.
- Cum le vorbim copiilor despre bani fără să îi facem materialiști? Cum echilibrăm partea financiară cu responsabilitatea?
Cred că modul în care putem să le explicăm copiilor despre bani în mod sănătos este prin a le explica că banii sunt o resursă pe care o generezi și apoi o folosești prin crearea de plusvaloare atât pentru tine cât și pentru ceilalți. Această resursă poate la rândul ei să lucreze independent și să genereze plus valoare atât intrinsecă adică mai mulți bani cât și extrinsecă, adică plus valoare pentru cei care o dețin, prin stil de viață, prin acces la libertate și alte elemente ce sunt mai degrabă principiale decât financiare.
Cred că persoanele care ajung să fie orientate mai degrabă către materialism sunt ghidate de o nevoie ce vine din interior, dar care nu poate fi niciodată suplinită de către ceva din exterior, cum ar fi un lucru material sau inclusiv de o anumită sumă. Această nevoie interioară de validare, de pace, de libertate, vine și dintr-o lipsă de autocunoaștere și conștientizarea faptului că banii sunt o resursă pe care o folosim zilnic și care multiplică ceea ce face cel care o deține și ceea ce este ceea cel care o deține.
Așadar punem accent în cadrul cursurilor pe a deveni oameni bogați în interior, ca ulterior să poți să controlezi și să generezi mai multe resurse, inclusiv cea financiară și automat să adaugi valoare ție și celor din jur.
Altfel spus ce căutăm să facem este să îi învățăm să aloce emoția potrivită banilor, să nu i privească cu o emoție ce ține de refuz sau de egoism și să își asume responsabilitatea atât pentru generarea lor cât și pentru bună lor gestionare. În mod concret asta o facem prin ai învățat să își seteze obiective de viață, și să genereze plus valoare răsplătită ulterior și prin bani.
- Ce schimbări ați observat la copiii care au trecut prin programul Kidprenor – în gândire, în relațiile cu ceilalți sau în încrederea în sine?
Feedbackul pe care l-am avut cel mai des de la părinți în special pentru categoria de vârstă 7-12 ani, ține de încrederea în sine care devine extrem de vizibilă în special în materie de discurs public, de susținere a ideilor, de curajul de a se exprimă.
Un alt element care a fost apreciat de către părinți este faptul că cei mici încep să devină conștienți de importanța muncii în echipă și de respectul față de coechipieri.
Cea mai apreciat mult părinții a fost faptul că cei mici au început să lucreze cu obiective. De exemplu își setează obiectiv de achiziție a unui bun sau obiectiv financiar pentru mers în vacanță sau pur și simplu de economisire cu metoda plicurilor pe care învață în cadrul cursurilor.
Iar pentru un element extrem de important pe care îl urmărim este asumarea responsabilității pentru tot ceea ce fac de la proiecte, teme pe care le primesc cât și felul în care comunică despre ei, despre acțiunile lor atât în cadrul orelor cât și în afara lor.
Câteva exemple pentru a demonstra succesul cursurilor sunt din partea unei fetițe de șapte ani care era extrem de timidă și care ulterior a ales să iasă în fața clasei să recite o poezie a fost un șoc pentru mama ei un alt exemplu a fost din partea unui băiat de nouă ani pasionat de zonă de investiții la bursă care nu găsea curajul să vorbească despre această pasiune pentru a nu fi criticat, ca ulterior să devină unul dintre copiii cool și apreciat cerându-i-se sfaturi din partea colegilor.
- Copiii pot deveni antreprenori și fără părinți “cu afaceri”? Ce poate face un părinte care nu are nicio experiență antreprenorială?
Desigur, un copil poate avea experiențe antreprenoriale fără să facă parte dintr o familie cu antreprenori. Avem cazuri concrete în care părinții care doar au susținut inițiativa copilului, ei nefiind antreprenori, fiind doctori sau funcționari publici, dar care au creat contextul potrivit ca cel mic prin luarea de inițiativă să pună în practică, iar eu, părinții, au avut curajul să lase să încurajeze și să faciliteze experiența prin vânzarea de produse și promovarea serviciilor pe care copilul le oferea și automat și părinții au ajuns să învețe pentru că vrut, nevrut au trebuit să vină în sprijinul copilului și să înceapă să se intereseze de cum se generează facturi cum se cumpără o casă de marcat sau unde este voie să se facă promovarea produselor în localitate de unde erau. Așadar nu contează dacă faci parte dintr-o familie de antreprenori pentru a avea șansa de a face afaceri la nivelul copiilor.
- Ce rol pot avea tații în modelarea mentalității de “pot să încerc”? Ce poate face concret un tată, chiar și în 10 minute pe zi?
Cel mai important rol pe care cred că un tatăl poate avea este de a arăta echilibrul atunci când copilul manifestă o intenție de a se lansa într o idee nouă. Echilibru însemnând faptul că nu ridică riscuri ne-necesare la început, dar totodată calibrează așteptările și oferă un mediu sigur și controlat pentru a genera experiențe din care copilul să învețe.
Tatăl este totodată modelul de curaj de inițiativă de echilibru la care se uită copiii astfel încât cred eu că ar fi ideal ca și tatăl să dea dovadă de inițiativă să dea dovadă de curaj să nu fie doar un actor pasiv și să nu contribuie doar financiar, ci și prin prezență și prin deschiderea de a învăța împreună lucruri noi.
- Cum poate un tată să devină un exemplu de perseverență, fără a livra “lecții” sau “speech-uri”?
Într un mod foarte simplu aș spune, anume acela de a comunica despre obiectivele personale și profesionale în care s-a angajat și prin intermediul cărora caută să-și depășească limitele și să își ofere și să ofere familiei un trai mai bun. Practic să se asigure că are obiective, că are un plan la care lucrează zilnic și periodic la atingerea obiectivelor și automat comunicarea cu familia și cu copiii despre parcursul către aceste obiective care nu tot timpul este unul lin. Sunt urcușuri și coborâșuri, iar discuțiile despre acest parcurs sunt extrem de valoroase și de interesante mai ales dacă sunt împachetate precum niște povești.
