Atunci când se gândesc la viitorul copilului lor, pot apărea divergențe între parteneri. Deși ambii își doresc tot ce e mai bun pentru acesta, părinții pot avea opinii diferite în privința viitorului. Am întrebat-o pe Daniela Gavankar, psiholog, cum se pot pune părinții de acord în privința viitorului copilului. Iată răspunsurile sale.
„În cabinet, întâlnesc frecvent părinți care vin, nu pentru că nu-și iubesc copilul sau nu-i doresc un viitor frumos – ci pentru că nu reușesc să se alinieze ca echipă. Tensiunile nu sunt despre copil în sine, ci despre valorile, fricile și modelele adânc înrădăcinate pe care fiecare le aduce cu sine în relație. Cei mai mulți dintre noi nu am avut modele sănătoase în părințîi noștri, deci nu prea știm nici ce să facem și nici cum să comunicam asta”, spune Daniela Gavankar, psiholog.
1. Care sunt cele mai frecvente motive de conflict între părinți atunci când discută despre viitorul copilului?
- Diferențele de stil parental – autoritar vs. permisiv, îl lăsăm mai liber sau ridicam exigentele?
- Educație și carieră – ce școală alegem, ce activități încurajăm?
- Ritmul de dezvoltare – un părinte poate simți că celălalt „forțează prea tare copilul” sau că celalalt „doar răsfață copilul”.
- Responsabilitățile legate de îngrijirea și creșterea copilului nu se împart în mod egal și atunci se produc multe certuri și tensiuni.
- Influența familiilor extinse – bunicii pot fi o sursă majoră de presiune și când îi ai și când nu îi ai aproape.
2. Cum poate un cuplu să gestioneze diferențele de viziune asupra educației copilului fără ca acestea să creeze tensiuni constante?
Ascultarea empatică este cheia întotdeauna. Nu ne contrazicem doar că să avem dreptate. Întrebarea importantă este: Ce nevoi sau temeri sunt în spatele părerii celuilalt? Și mai ales: Ce nevoi reale, ce limite și resurse are copilul nostru?
Ne cunoaștem copilul în acord cu vârsta și unicitatea lui. L-am hrănit cu iubire înainte să ridicam exigentele?
O discuție deschisă, cu intenția de a înțelege, nu de a câștiga, schimbă complet dinamica.
3. Există un moment ideal în care părinții ar trebui să înceapă să discute despre valorile și principiile pe care vor să le transmită copilului?
Ideal e înainte de a deveni părinți. Dar, în realitate, multe cupluri nu își pun întrebări esențiale până când nu apar deciziile concrete.
Totuși, niciodată nu e prea târziu pentru a vorbi despre valori: ce contează cu adevărat pentru noi? Ce ne dorim să rămână copilului nostru din tot ce suntem învățăm împreună?
4. Ce strategii pot folosi părinții pentru a lua decizii în armonie, mai ales atunci când fiecare are o perspectivă diferită?
- Încercați să vă cunoașteți cât mai bine copilul și pe voi.
- Faceți o listă comună de valori – ce este important pentru Amândoi.
- Împărțiți responsabilitățile – fiecare să decidă în domeniul unde are mai multă expertiză/încredere.
- Folosiți întrebări deschise – „Cum vezi tu această situație?” în loc de „De ce faci așa?”
- Stabiliți un timp regulat de discuții – nu doar când apare o problemă.
O strategie eficientă este: testăm o soluție pentru o perioadă scurtă și apoi evaluăm împreună cum a funcționat.
6. Ce tehnici pot ajuta un cuplu să transforme diferențele de opinie într-o oportunitate de creștere, în loc de o sursă de conflict?
Diferențele nu sunt dușmani. Ele pot deveni o resursă dacă:
- ne raportăm cu curiozitate, nu cu judecată,
- validăm perspectiva celuilalt, chiar dacă nu o împărtășim,
- vorbim despre copil ca despre un proiect comun, nu un teren de luptă.
- contribuim.
Uneori conflictele apar pentru că unul dintre parinti este extrem de obosit, fiind nevoit să se ocupe singur de toate responsabilitățile ce țin de copil. Când ești părinte ești egal responsabil de viața, educația și îngrijirea copilului.
Cei mai armonioși părinți nu sunt cei care gândesc la fel, ci cei care știu să asculte, negocieze și se respecte. Și apoi, iau decizii înspre binele copilului, tratandu-l pe partener și pe copil cu grija, iubire și respect.
Copiii învață iubirea, blândețea și grija nu din cuvinte, ci din felul în care ne tratăm unii pe alțîi.
