Copiii nu au nevoie doar de povești. Au nevoie să învețe din ele. Ca părinte, probabil ai fost măcar o dată în situația asta: îi explici copilului că nu e frumos să țipe, să lovească sau să nu împartă… și totuși, în următoarea zi, face exact același lucru. Nu pentru că nu a înțeles. Ci pentru că nu a trăit.
Adevărul este că, la vârste mici, copiii nu învață din explicații. Învață din experiențe. Din emoții. Din situații în care se regăsesc. De aceea, de multe ori, educația nu se blochează în lipsa informației, ci în modul în care aceasta ajunge la copil.
Un copil nu învață empatia pentru că i-ai spus „trebuie să fii bun”. O învață atunci când simte, când vede, când se regăsește într-o poveste. Poveștile au această putere. Îi ajută pe copii să înțeleagă lumea fără să le spunem direct „ce e corect”. Când un copil ascultă o poveste, nu doar aude. El trăiește. Se identifică. Simte. Își imaginează ce ar face el. Iar acolo începe, de fapt, învățarea reală.
În activitățile pe care le dezvoltăm în cadrul programului CocoEdu, am observat un lucru simplu, dar important: copiii nu reacționează la reguli, ci la contexte. De exemplu, într-o poveste în care Coco trebuie să ia o decizie, copiii sunt întrebați: „Tu ce ai face?”, „Cum crezi că se simte?” Nu există un singur răspuns corect. Dar există un proces. Și acel proces îi ajută pe copii să:
– își recunoască emoțiile
– înțeleagă reacțiile celorlalți
– găsească soluții
Fără presiune. Fără „trebuie”. Educația nu începe cu fișe sau reguli. Începe cu înțelegere. Iar uneori, cea mai simplă poveste poate face mai mult decât o explicație lungă. Pentru că, în final, copiii nu au nevoie doar să li se spună cum să fie. Au nevoie să descopere singuri. Iar noi avem responsabilitatea să le oferim contextul potrivit pentru asta.
Sursa: Carmen Dobi, Fondator CocoEdu
