În cadrul comunității Modern Dads, ne propunem să explorăm diversele fațete ale paternității, inclusiv provocările și bucuriile asociate adopției. În acest interviu, avem plăcerea de a discuta cu Liviu Mihăileanu, un tată dedicat, care, alături de soția sa, a adoptat doi copii și a fondat Asociația Tzuby’s Kids, o platformă de sprijin pentru cei interesați de plasament sau adopție. Implicat activ în Alianța România Fără Orfani (ARFO), el a contribuit semnificativ la îmbunătățirea legislației în domeniul adopției. Pasiunea pentru adopție și dorința de a înțelege profunzimea dimensiunilor ei l-au determinat să urmeze un doctorat în teologie cu un accent special pe implicarea comunităților creștine în acest domeniu. Cercetarea a inclus atât instrumente sociologice, cât și analiza istorică, biblică și exegetică a conceptului de adopție. Teza de doctorat a fost ulterior publicată în două volume distincte: Născuți din inimă, care abordează componenta sociologică, și Comoara pierdută, care explorează aspectele teologice ale adopției.
Te invităm să descoperi un interviu plin de informații utile pentru părinți în care vom aborda experiențele sale personale, perspectivele asupra adopției în România și sfaturile pentru familiile care iau în considerare această opțiune.
Modern Dads: Care sunt cele mai mari provocări pe care le-ați întâmpinat în rolul de tată adoptiv și cum le-ați depășit, atât pe plan emoțional, cât și birocratic?
În urmă cu 10 ani, atunci când am dorit să îngrijim de un copil din sistemul de protecție și ni s-a spus că acești copii nu vor ajunge niciodată în familii ci vor rămâne în servicii rezidențiale până la limită de vârstă am conștientizat nedreptatea care li se făcea. Atunci am decis să ne implicăm și am făcut-o atât la nivel personal prin adopția a doi copii cât și prin deschiderea Asociației Tzuby’s Kids prin care dorim să fim o platformă de sprijin pentru oricine dorește să ia în plasament sau să adopte un copil. Ne-am afiliat Alianței România Fără Orfani și am preluat activitățile de lobby și advocacy ale ARFO. Obiectivele noastre de lobby stabilite în 2015-2016 sunt astăzi realitate legislativă. Da, procesul birocratic a fost dificil întrucât la acel moment ne-a luat 2 ani să avem o decizie de instanță pentru plasamentul unui copil, însă astăzi este un cadru legislativ diferit iar îngrijirea în mediul familial este prioritară. Emoțional a fost un carusel pentru că nu puteam da speranțe false copiilor iar ei nu aveau de unde să știe că ne luptăm pentru ei. A fost un timp în care ne-am pregătit în îngrijirea copiilor cu istoric de traumă dar de atunci oferim aceste cursuri prin intermediul Asociației pentru mii de părinți adoptivi, voluntari și specialiști deci, în cele din urmă, putem spune că a meritat fiecare efort.
Modern Dads: Care considerați că este cea mai mare satisfacție din rolul de tată adoptiv și ce momente v-au făcut să simțiți că adopția a fost decizia potrivită?
Când iei în plasament un copil care s-a născut fără șanse de supraviețuire și ești martorul fiecărui progres, sunt experiențe pe care nu le uiți toată viața. Ziua în care a râs prima dată, respectiv momentul în care a ajuns conștient să este în siguranță și este iubit, a fost ziua în care a început să-și miște mâinile și picioarele. De acolo, fiecare progres este mai mult decât o satisfacție, este o adevărată celebrare.
Modern Dads: În volumul „Născuți din inimă” abordați barierele și stereotipurile legate de adopție. Cum ați reușit, ca tată adoptiv, să combateți aceste prejudecăți în viața de zi cu zi?
În ceea ce mă privește nu le-am luat nicio clipă în considerare pentru că nu am avut o intenție de a adopta un copil ci am văzut nevoia lor și am pornit de acolo. Când te uiți în ochii unui copil și vezi nevoia de apartenență și identitate familială, nevoia de siguranță și dragoste necondiționată, barierele nu mai pot fi decât cele birocratice iar stereotipurile inexistente. Din păcate aveți dreptate, în cercetarea mea am identificat un număr destul de semnificativ de înțelegeri deformate ale adopției, de la rasism la înțelegeri teologice cu o hermeneutică distorsionată. Ca o observație de fond, aceste distorsionări apar atunci când adopția este văzută din perspectiva familiei care are nevoie de un copil. Atunci când paradigma se schimbă și înțelegem că adopția este despre un copil care are nevoie de o familie, lucrurile încep să se schimbe.
Modern Dads: Care sunt cele mai importante mesaje pe care doriți să le transmiteți prin lansarea celor două volume despre adopție și cum sperați ca aceste cărți să influențeze percepția publicului asupra adopției în România?
Cercetările au pornit de la faptul că nu avea informație cu privire la modul în care noi ne-am implicat ca și comunități în adopție după Revoluția din 1989. Nu știam care au fost motivațiile implicării și a neimplicării, cum s-au schimbat în timp și ce avem astăzi de făcut. Sunt mai multe concluzii la fiecare instrument de cercetare folosit însă, chiar dacă observăm o îmbunătățire a culturii adopției în România, suntem încă departe de ceea ce ar trebui să fim. În momentul de față avem în România 7.000 de copii care sunt eligibili pentru adopție. În sistem sunt 38.000 de copii, o parte vor fi reintegrați în familia biologică iar ceilalți vor fi la rândul lor declarați adoptabili. Nu avem astăzi decât 3.000 de persoane și familii atestate pentru adopție deși în România avem cel mai fluid sistem de atestare din Europa (în 90 de zile de la depunerea actelor familiile primesc decizia de atestare sau refuzul justificat). Prin urmare, vom avea la sfârșitul anului mii de copii care sunt declarați adoptabili dar nu vor fi adoptați din cauza faptului că nu avem suficiente familii care doresc să adopte unul sau mai mulți copii.
Modern Dads: Ce impact credeți că ar putea avea o educație mai amplă despre adopție în rândul tinerilor și cum putem demonta miturile și stereotipurile care înconjoară adopția în România?
Unul dintre rezultatele studiului a fost că lipsa de implicare în domeniul adopției se datorează faptului că această opțiune nu a fost niciodată luată în calcul. Prin urmare, dacă vom vorbi mai mult despre acest subiect putem împlini o nevoie socială, aceea ce cunoaștere. Un alt rezultat arată că cei care s-au gândit la adopție nu au făcut pasul întrucât nu cunosc procesul sau consideră că este un proces birocratic complex. Cu toate acestea, după cum spuneam, în România s-au făcut progrese semnificative în procesul de debirocratizare, atât în privința atestării adoptatorilor cât și a alternativelor pentru intrarea în potrivire și reducerea timpului de ședere a copiilor în sistem. O educație mai amplă ar clarifica multe dintre barierele culturale și ar adresa o problemă care nu este chiar atât de mare pentru România. Suntem peste 7 milioane de familii în România, nu vom putea adopta niciodată toți, însă, cu siguranță trebuie să facem mai mult decât astăzi.
Modern Dads: Cum le-ați vorbit copiilor dvs. despre procesul adopției și despre identitatea lor? Ce sfaturi le-ați oferi altor părinți adoptivi în ceea ce privește aceste conversații?
Unul dintre copii avea 6 ani când a ajuns la noi, noțiunea de adopție a fost destul de clară dată fiind tranziția și schimbarea numelui. Discutăm deschis despre orice subiect atunci când apare în modul în care poate fi înțeles de copil. Celălalt copil a venit la noi la 9 luni și de mic umbla prin casă cântând „I’m adopted”, un cântec pentru copii de la Slugs and Bugs pe care l-am ascultat destul de mult la noi acasă în perioada respectivă. Noțiunea adopției considerăm că trebuie introdusă din primul moment indiferent de vârsta copilului dar modul în care este transmisă depinde de vârsta acestuia și interesul manifestat. Oricum ar fi, adopția trebuie inclusă organic în povestea de viață a copilului. Copiii noștri au albume cu fotografii din istoricul lor înainte de a veni la noi în familie și după astfel încât să aibă o imagine coerentă a istoriei lor. De asemenea, celebrăm în fiecare lună noiembrie ziua certificatului, respectiv ziua în care au primit nume noi.
Modern Dads: În ce măsură considerați că implicarea religioasă și motivația spirituală joacă un rol esențial în decizia de a adopta, mai ales în cazul copiilor din medii defavorizate sau instituționalizați?
În ultima perioadă avem, într-adevăr exemple de oameni care au adoptat copii cu dizabilități grave considerând că „atât timp cât Dumnezeu îi va da viață vrem să știe că este iubită așa cum și Dumnezeu ne iubește pe noi”. Acest lucru însă nu a fost din totdeauna așa iar în multe comunități creștine din România adopția a fost mai degrabă descurajată, inclusiv cu argumente scoase din context biblic. Din acest motiv am publicat „Comoara pierdută. Adopția – firul roșu al Evangheliei” în care prezint adopția nu doar din perspectivă istorică dar și biblică și exegetică atât în Vechiul cât și în Noul Testament. Doctrina adopției a fost în atenția teologilor secolelor XVII-XIX însă în ultimele generații a început să se piardă și cred că este timpul să regăsim această comoară spirituală, nu doar expresia umană a adopției.
Modern Dads: Ce sfat le-ați da tinerelor familii care se gândesc la adopție, dar care poate au rețineri sau frici legate de proces și de provocările paternității adoptive?
Primul sfat este să se informeze foarte bine și să se pregătească temeinic. Avem sesiuni de informare lunare, online, la care pot participa, cursuri de îngrijire competentă a copiilor cu istoric de traumă, le recomand să meargă la grupuri de suport pentru familii adoptive unde să înțeleagă care este experiența altor familii sau să vină în taberele noastre terapeutice. Cele mai frumoase adopții au fost ale unor oameni care s-au pregătit temeinic și au știut cum să gestioneze integrarea copiilor, având, totodată, așteptări realiste cu privire la proces și dinamica familială pe care o aduce adopția.
Modern Dads: Ce considerați că este cel mai important aspect de care trebuie să țină cont un tată adoptiv pentru a construi o relație sănătoasă și de încredere cu copilul său?
Toți copiii, dar în mod special cei adoptați, au nevoie să se simtă în siguranță alături de părinții lor. Primul aspect pentru o relație sănătoasă cu copiii este o relație sănătoasă de familie. Tensiunile nu trebuie neapărat ascunse dar copiii trebuie să știe că împreună trecem peste dificultăți. Regulile de bază ale metodologiilor de intervenție pentru copiii cu istoric de traumă ne pot ajuta să înțelegem liniile mari ale construirii unei relații sănătoase: stăm împreună, nu ne rănim (nici fizic, nici emoțional), ne respectăm și ne distrăm. Dinamica integrării unui copil în familie trece prin nevoia de siguranță și apartenență, apoi prin crearea unei relații bazată pe încredere pentru ca, în cele din urmă, să poată fi adresate problemele de comportament. Procesul de adaptare și dezvoltare a unei legături bazate pe încredere poate necesita timp, iar fiecare copil are un ritm propriu de a se simți în siguranță și de a face progrese. De multe ori, încrederea se câștigă prin comportamente previzibile și prin respectarea promisiunilor. Orice mic gest ajută la întărirea relației. Un copil are nevoie, de asemenea, de structură pentru a se simți în siguranță, iar aici este o provocare în privința modului în care aceasta este introdusă.
Modern Dads: Cum v-ați pregătit emoțional și psihologic pentru a deveni tată adoptiv și ce resurse v-au ajutat în această tranziție?
Modul în care am intrat noi în această poveste este atipic întrucât am fost pregătiți de o echipă de traineri din SUA în 2014 pentru a putea preda cursurile de traumă în România. Împreună cu soția mea am făcut parte din prima grupă de 25 de traineri în ICT (Îngrijirea Competentă în Traumă) din România. Astăzi, însă, sunt mai multe resurse disponibile și accesibile atât în limba română cât și în limba engleză decât au avut toate generațiile dinaintea noastră. De la cărți de specialitate, webinarii disponibile online până la cursuri specializate, este suficient să dăm un „search” și avem informații de calitate care ne pot pregăti psihologic. Pregătirea emoțională cred că poate fi făcută prin interacțiuni cu copiii adoptați și părinții lor, ascultarea mărturiilor acestora precum și prin înțelegerea perspectivei copilului în povestea adopției.
