SONDAJ World Vision România

Conform unui sondaj realizat de Fundaţia World Vision România pe un eșantion de 1.594 de copii cu vârste cuprinse între 8 și 18 ani (cei mai mulți, elevi de liceu), 40% dintre copii nu ar vorbi cu părinții dacă ar fi martori sau victime ale unui abuz sexual, deşi 1 din 6 copii are prieteni sau colegi care au fost abuzați sexual. Rezultatele au fost îngrijorătoare:

  • Cei mai mulți dintre ei nu recunosc și nu pot detecta numeroase forme ale abuzului sexual, precum faptul că abuzatorul se dezbracă în fața lor sau că îi invită să urmărească imagini cu conținut sexual.
  • Jumătate dintre copii nu știu că atingerea de către abuzator a zonelor intime ale propriului corp în fața copilului sau faptul că acesta îi mângâie împotriva voinței lor sunt forme de abuz sexual.
  • Chiar și atunci când recunosc aceste forme, doar 3 din 5 copii ar vorbi cu părinții și doar jumătate ar suna la poliție.
  • Acesta este contextul în care 1 din 6 copii susține că știe prieteni sau colegi care au fost abuzați sexual, 80% dintre copiii abuzați au fost fete, iar 35% sunt copii sub 14 ani, conform aceluiași sondaj.

Sondajul a fost realizat in perioada decembrie 2019 – ianuarie 2020, chestionarul fiind completat de copii provenind din 27 de județe și municipiul București, preponderent din județele Dolj, Vâlcea, Vaslui, Cluj, Iași, Buzău și Ialomița.

Copiii nu cunosc toate formele de abuz sexual

Cele mai importante rezultate ale sondajului indică faptul că majoritatea copiilor nu cunosc toate formele de abuz sexual. Astfel, 4 din 5 copii nu știu că mimarea actului sexual, fără ca acesta să aibă loc, este o formă de abuz sexual. 70% dintre minorii chestionați nu știu că atunci când abuzatorul se dezbracă (parțial sau total) în fața lor este tot o formă de abuz sexual. O proporție similară a respondenților nu știe că obligarea sau invitarea copilului să vizioneze imagini sau/ și filme cu conținut sexual explicit este o formă de abuz sexual. De asemenea, un număr foarte mare dintre copiii chestionați nu identifică numeroase alte forme de abuz sexual: invitarea de către abuzator să atingă zonele intime ale corpului acestuia (3 din 5); faptul că acesta cere copilului să se dezbrace (parțial sau total) (3 din 5); forțarea copilului de a întreține relații sexuale, fără ca acest lucru să se întâmple (3 din 5); atingerea de către abuzator a zonelor intime ale propriului corp în fața copilului sau atingerea corpului copilului împotriva voinței acestuia (jumătate dintre copii); atingerea zonelor intime ale corpului copilului de către abuzator (40% dintre copiii chestionați).

Abuz sexual, un subiect tabu

În ciuda faptului că peste 80% dintre copiii chestionați vorbesc cu părinții despre subiecte precum violența sexuală, aceasta fiind principala sursă de informare, ei recunosc că se informează și din alte surse: o treime dintre ei de pe Internet, inclusiv de pe site-uri pornografice, și doar 1 din 7 din mass media (TV, publicații tipărite, radio).

Ce au făcut copiii abuzați sexual? Doar 2 din 5 au spus părinților (40%), o proporție și mai mică – 30% – au mers la poliție, în timp ce 20% le-au spus doar prietenilor. Rezultatele arată că abuzul sexual este un subiect tabu; victimele aleg adesea tăcerea din frica de stigmatizare.

Dar ce spun că ar face, efectiv, minorii, în cazul în care ar fi martori sau victime ale abuzului sexual? Sondajul relevă că atunci când recunosc abuzul sexual, 40% dintre copii nu ar vorbi cu părinții despre asta (doar 3 din 5 ar face-o), doar jumătate ar suna la poliție (1 din 2) și doar 20% ar suna la protecția copilului (1 din 5).

Din punct de vedere al frecvenței abuzului sexual, 1 din 6 (16%) copii spune că știe prieteni sau colegi care au fost abuzați sexual, indică sondajul. Datele colectate mai arată că peste 80% dintre copiii abuzați au fost fete. 46% din copiii abuzați au între 14-18 ani și 35% sunt copii sub 14 ani.

Faptul că, așa cum arată sondajul făcut de noi, copiii nu ştiu să recunoască abuzul sexual în toate formele lui, îi face pe aceștia să creadă că abuzul şi violenţa reprezintă o normalitate. Dacă nu recunosc abuzul nu îl pot reclama, dacă nu este cunoscut, nu poate fi eliminat din comunitate și pedepsit abuzatorul și ne aflăm astfel într-un cerc vicios din cauza căruia aceste practici se perpetuează. Această situație alarmantă trebuie pusă urgent pe agenda publică.”, spune Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România, organizaţie care desfaşoară programe de intervenţie umanitară de urgenţă, dezvoltare şi advocacy, punând în centrul activității sale bunăstarea copilului.

Abuzul sexual afectează bunăstarea copilului, creşterea şi dezvoltarea sa  şi are consecinţe pe termen lung pe parcursul vieţii. Protecţia copilului este o prioritate pentru Fundaţia World Vision România şi luptăm pentru eradicarea violenţei sexuale asupra copilului prin implicarea copiilor, autorităţilor şi altor reprezentanţi  ai societăţii civile.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.