Am văzut de multe ori următoarea scenă: “În parc, un băiețel de 5 ani și frățiorul de 3 ani, împreună cu mama/bunica, cel mare ia un băț, apoi sic el mic și încep să se atace cu bățul, pe rând, așteptând, chiuind uneori de plăcere, ca și cum ar fi niște spade, iar ei, micuții ar fi acei spadasini din cei 3 muschetari, începând un duel pe viață și pe moarte. Joaca de cele mai multe ori e întreruptă de o voce gravă, de adult îngrijorat – Matei atenție atenție cu bățul, într-o zi o să vă scoateți ochii. Noroc că Matei și frățiorul său mai mic sunt prea implicați în joc că să audă, asta pân ace același adult se duce spre ei să le ia bățul cu o încăpățânare aproape de copil – Copii nu ați auzit? Vă puteți lovi. Hai să vă jucați frumos. Da-ți-mi bețele. Cei 2 mușchetari curajoși și-au predat spada fără drept de apel în fața cardinalului.”  

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este photo-1518159357049-bb438a340932.jpg

Ce nu știu mulți adulți este că acest tip de joc este o joacă foarte frumoasă și nu trebuie întreruptă, chiar dacă o numim joacă agresivă (rough play) și chiar dacă poate părea o instigare la violentă. Ce  presupune mai exact această joacă?  O bună definiție ar fi “joaca cooperativă ce implică un comportament verbal și fizic, care include cel puțin 2 persoane, în care toți participanții participă voluntar și cu drag în joc de rol reciproc, care include teme aggressive, acțiuni și vorbe, totuși nu există intenția de a răni pe cineva nici emoțional, nici fizic”1

 Acest tip de joacă le asigură în special băieților oportunități să exploreze lumea înconjurătoare, un sens de control și de putere. Practic joaca agresivă îi ajută nu doar ca o activitate fizică intensă, dar și la dezvoltarea relațiilor cu ceilalți copii și la îmbunătățirea anumitor aspecte sociale și cognitive necesare dezvoltării lor. Cu alte cuvinte, importanța acestui tip de joacă în dezvoltarea relațiilor pozitive cu ceilalți copii și totodată influența pozitivă în dezvoltarea emoțională a copilului, nu poate fi negată.  Mai mult, joaca agresivă (rough play) facilitează oportunitățile băieților de a citi expresii faciale,  de a verbaliza mai ușor și traducerea unei intenții a celorlalți copii, în timp ce dezvoltă și conștientizarea stabilirii unor relații ierarhice.  Pentru băieți, cu precădere, relațiile ierarhice joacă un rol important în dezvoltarea emoțională și socială și aceste ierarhii sunt evidente în numeroase fațete ale societății. Sumarizand, joaca agresivă îi învață pe băieți cum să se înțeleagă unul cu celălalt, cum să se joace într-o structură clară și cum să recunoască diferența între joacă și comportament cu adevărat agresiv.

 E clar că în general tații, care au fost la rândul lor băieței cu un set de nevoi similar, sunt mult mai fizici, imprevizibili și preferă ceea ce știm că se numește joacă dură /rough play, cum este împământenit termenul. Nu înseamnă că băieții nu se vor juca și cu mamele, dar ele tind să fie mult mai atente și îngrijorate să nu se lovească cineva, când vine vorba de acest tip de activitate fizică. De exemplu tații în mod normal își aruncă copii în aer, sau îi ridică și îi poartă prin aer, ca un avion cu motor. Cu experiență și practică tații învață cum să își stimuleze și să provoace copiii, fără să îi frustreze. Totodată e important de menționat că nivelul de joacă agresivă depinde de la copil la copil și tații trebuie să știe/să comunice cu copiii astfel încât să fie o activitate plăcută, de ambele părți. 

 Joaca dură (rough play) cu tata ajută copiii să învețe să își gestioneze comportamentele și emoțiile și ajută la dezvoltarea comportamentului cognitiv și limbajului în același timp. 

 Chiar dacă băieții tind să se bucure mai mult de acest tip de joacă, nu înseamnă că fetele nu se vor bucură, dar există clar diferențe între cum percep băieții acest tip de activitate și cum o fac fetele. Pentru băieți această activitate este mai ierarhică, activă, intensă și chiar competitivă și agresivă. 

 În concluzie, când copilul ti se arunca in brate, când te așteaptă cu 2 pistoale pentru un joc de-a hoții și polițiștii, când se cațără ca o maimuțică pe tine abia ieșit din call, sau abia intrat pe ușă, în dorința de a fi ridicați, aruncați în pat, luați în brațe și purtați ca un avion de luptă, sau când își pun câte un prosop pe umeri-o capă de cavaler medieval și își așteaptă partenerul de joacă, atunci e unul din momentele in care se scriu amintirile cu tata. E un moment important și frumos, copilul nu are un comportament agresiv, ci unul absolut normal și benefic. 

Hart, J.L., & Tannock, M.T. (2013). Playful aggression in early childhood settings. Children Australia, 38(3), 106-114.

2 Paquette, D., Carbonneau, R., Dubeau, D., Bigras, M. & Tremblay, R.E. (2003). Prevalence of father-child rough-and-tumble play and physical aggression in preschool children. European Journal of Psychology of Education, 18, 171-189.

3. DR MICHAEL NAGEL, child-development/boys-understanding-rough-and-tumble-play

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here