Am vorbit cu Alex Zamfir despre parenting, resurse pentru adolescenți, dar și despre cel mai recent joc lansat „Tu ce cre(e)zi” creat împreună cu ASAP România. Acest joc a fost creat pentru programul ASAP și în special pentru profesori și elevi, să fie ca un instrument util chiar și pentru activitățile din Săptămâna Altfel.
- Alex, ești cunoscut pentru resursele pe care le-ai creat pentru copii, dar acasă, cu adolescentul tău – mai funcționează trucurile de parenting sau ai descoperit că anii adolescenței reprezintă un joc complet diferit?
Joaca a rămas o constantă în viața familiei noastre, fie că vorbim de un board game, un meci de baschet în casă sau afară (da, avem un panou în casă), sau de o hârjoneală.
Cu siguranță că adolescența este total diferită de perioadele anterioare, dar eu sper ca tot ce am construit până acum și ce vom construi în continuare să ne ajute să menținem comunicarea cu adolescentul nostru, să fim atenți la nevoile lui, chiar dacă felul în care sunt expuse nu este de multe ori cel mai prietenos, și să-l ajutăm cât și cum putem să navigheze această perioadă complicată, în primul rând pentru el, cât mai lin cu putință.
2. Care e cel mai mare compromis pe care l-ai făcut ca tată de adolescent?
Cred (sper) că am învățat să nu iau personal unele reacții ale lui la adresa mea. Avem pe frigider multe poze cu el când era mic și adorabil și uneori mă întreb unde a dispărut acea scumpete de copil și când i-a făcut loc acestui…acestui. ☺ Dar spuneam mai sus : adolescența este complicată în primul rând pentru adolescenți, cred că dacă ne aducem aminte asta mai des, totul devine mai ușor și pentru noi, și pentru ei.
3. Ca tată de adolescent, cum îl ghidezi să își descopere pasiunile și să transforme ceea ce îi place într-o meserie sau o direcție clară pentru viitor?
Îi povestesc mult despre ceea ce fac sau am făcut eu. Nu uit să spun câtă muncă implică un proiect reușit. Il las să mă vadă cum mă simt atunci când nu-mi ies lucrurile sau chiar când sunt cu adevărat dezamăgit. Pentru că mi se pare important să vadă și că a doua zi o iau de la capăt, neștiind ce urmează.
Sper să-și descopere o pasiune pe care, poate, la un moment dat să o transforme și în ceva lucrativ. Dar mi se pare important să înțeleagă valoarea muncii în primul rând și că nu poți obține ceva fără efort și sacrificii de diferite feluri.
4. Cum le recomanzi părinților să își ajute propriul adolescent să-și găsească vocea creativă?
Să-l lase să-și facă vocea auzită. Și cred că dacă tinerii sunt ascultați, vocilor lor li se permite să fie auzite, vor găsi ei feluri la care poate noi nici nu ne gândim să devină și creativi.
5. Ai creat un joc despre meserii creative pentru adolescenți. Dar acasă, cu propriul copil – reușești să ai conversații despre viitorul lui Mark fără presiune sau anxietate?
Deși am creat acest joc împreună cu echipa ASAP România, nu știu să răspund la întrebarea asta. Mark este acum în clasa a 8-a și, deși noi credem că nu punem presiune pe el, sunt convins că punem foarte multă presiune pe el, din păcate.
Ce reușim să facem bine, cred eu, este să vorbim despre această presiune: să-l întrebăm cum o percepe el, să-i spunem că nu vrem să adăugăm și noi la presiune și ne pare rău dacă o facem, să-i spunem că examenul ăsta nenorocit (da, mi se pare un examen nenorocit care pune o presiune gratuită pe copii la o vârstă fragedă) nu este un capăt, indiferent de rezultat.
5. În jocul „Tu ce cre(e)zi ai spus că ați ales „întrebările care ar putea naște cele mai creative răspunsuri”, nu neapărat întrebări creative în sine. Care a fost întrebarea din joc care a generat cele mai surprinzătoare răspunsuri de la elevi?
A fost foarte interesant când am mers alături de colegii de la ASAP România în școli și în licee să ne jucăm cu copiii. Primul răspuns care îmi vine în minte este acesta:
« Considerați că acest joc este un produs creativ, având în vedere că este realizat cu Inteligența Artificială ? »
Sunt extrem de dezamăgiți când le spun asta. Și apoi, chiar dacă le spun că a fost doar o glumă, că nici AI nu a fost folosit în dezvoltarea acestui joc, nu mă mai cred cu toții. Îi sperie tare pe copii (mai ales pe cei din liceele cu profil artistic) AI-ul, așa cum ne sperie și pe noi, adulții.
6. Ați integrat în versiunea online răspunsurile profesioniștilor din meserii creative. De ce a fost important să le arătați elevilor ce spun oamenii care chiar fac meseria asta?
Pentru că ni s-a părut important să dăm o voce și celor care deja practică meserii considerate creative, pentru a le oferi un exemplu tinerilor care se gândesc să urmeze un astfel de drum. Apropos, o altă întrebare din joc care a născut extrem de multe răspunsuri creative și neașteptate a fost “Ce exemple de meserii creative cunoașteți?”.
