Școala cere în continuare scris de mână. Testele, temele, notițele – toate se fac cu pixul, nu cu telefonul. Și totuși, tot mai mulți copii ajung în clasele primare fără exercițiul de bază al motricității fine. Am stat de vorbă cu Simina Diaconu de la Academia Motanov despre ce înseamnă asta concret, ce se poate face și de ce caligrafia este o nevoie reală.
De ce crezi că scrisul de mână și caligrafia sunt importante pentru dezvoltarea copiilor, mai ales într-o lume tot mai digitală?
Scrisul de mână face parte dintr-o dezvoltare normală a copiilor, e un mod în care dobândesc o și mai mare putere de a se exprima pe sine în lume, de a comunica, de a învăța.
În mod practic, de scrisul de mână depind notițele pe care copiii le iau la școală, temele pe care le fac acasă și testele de evaluare. E o abilitate care îi ajută să fixeze informații, să se organizeze, să transmită ideile și răspunsurile lor altor oameni care să și înțeleagă ce au scris.
Dacă mi-e greu să scriu, e probabil că o să notez mai puțin, o să rețin mai puțin lecția și tema, o să scriu o temă mai scurtă, să scap mai repede. Pentru că nu am destul exercițiu, poate nu voi apuca să scriu tot ce am de spus la test sau voi apuca dar voi scrie foarte urât din cauza vitezei, ceea ce poate duce în ambele cazuri la depunctare. Teme scurte, vizual dezorganizate în pagină, lucrări care frustrează evaluatorul – sunt lucruri care îi vor face pe părinți să ducă o campanie ca să scriu mai frumos, mai ordonat.
Ce impact poate avea un scris „urât” sau dezordonat asupra încrederii și motivației unui copil?
Depinde cum e tratată problema de adulții din jur – cadru didactic, părinți. Riscul e să evite și mai mult să scrie dacă li se consolidează impresia că nu se pricep. Nici nouă, adulților, nu prea ne place să facem activități care nu prea ne ies bine, nu?
Eu recomand ca părinții să se implice cât mai devreme, ca să prevină scrisul urât. Scrisul de mână se bazează pe dezvoltarea motricității fine, un factor important pentru succesul academic (sursa). Cred că are rost să acționăm din timp așa încât să nu apară decalaje de dezvoltare în această zonă, pentru că scrisul depinde foarte mult de cum putem ține instrumentul de scris în mână și cât de ușor ne e să îl manevrăm cu mișcări mici și rotunjite.
Cu cât mai distractiv, cu atât mai interesant pentru copiii mai mici. Ajută să lăudăm efortul copiilor, punctual, nu atât rezultatul cât faptul că au încercat din nou și din nou. Putem fi creativi în această etapă, când nu suntem deja stresați că scrisul trebuie reparat urgent, pentru că au apărut consecințele negative la școală. Deci dacă suntem în etapa dinainte, încă putem avea mai multe idei despre cum să încurajpm progresul: poate să desănăm, să scriem împreună, să facem o expoziție pe perete cu „operele” sau un album cu litere frumoase, poate combinăm scrisul cu o pasiune a copilului – dacă e pasionat de spațiu, poate inventează corpuri cerești, le dă nume, le desenează.
Cum îi poate ajuta un curs de caligrafie pe copii să-și îmbunătățească scrisul, mai ales dacă întâmpină dificultăți?
Într-adevăr, cursurile de caligrafie de la Academia Motanov sunt pentru cazul în care scrisul s-a format ilizibil, se întinde dezordonat pe pagină, e ascuțit, cu litere de mărimi diferite – ori foarte înghesuite ca sardinele, ori desfășurate ca o horă de litere amețite. Majoritatea copiilor care vin la noi nu scriu citeț, sunt puține cazuri în care scrisul e citeț și vin doar ca să devină mai uniform, mai frumos. Vin și copii diagnosticați cu disgrafie, cărora psihologul clinician le-a recomandat probabil un curs pentru exersarea acestei abilități a scrisului de mână.
Noi lucrăm în grup mic, de doar 5 copii între 9 și 14 ani, și avem 8 ședințe per atelier. Copiii au ocazia să treacă din nou prin semnele grafice, litere minuscule, majuscule, cifre, supravegheați atent de Gloria Popa, profa de caligrafie cu lipici la copii – atmosfera e de prietenie, în cadrul structurii noastre etapizate bazată pe caietul de caligrafie.
Concret, îi ajutăm să reînvețe scrisul de mână, mai ales că pe unii copii i-a prins pandemia când învățau să scrie și e surprinzător în câte feluri s-au obișnuit ei să înceapă literele sau să le lege, de exemplu.
Ai observat diferențe în modul în care copiii învață sau rețin informații atunci când scriu de mână mai ordonat?
N-am avut ocazia să observ eu direct, probabil învățătorii sunt în poziția în care să facă aceste comparații. Știința spune că da, scrisul de mână contribuie la memorare și învățare. „Through its requirements of fine motor execution and spatial awareness, handwriting appears to promote stronger connections between visual, motor, and cognitive functions, thereby reinforcing memory and learning. ” (sursa)
Ce sfaturi ai da părinților care vor să susțină copiii să-și dezvolte un scris frumos și plăcut, fără presiune?
În primul rând, să recunoască faptul că scrisul de mână e o abilitate complexă, care implică mai multe zone ale creierului în același timp, legate de spațialitate, vizual, tactil, motricitate, planificare, prelucrare semantică, propriocepție.
Faptul că noi, adulții, scriem ușor și luăm această abilitate ca pe un dat ne face să uităm că a fost și pentru noi un efort. Ne mai amintim când intrăm poate în contact cu cineva care și-a pierdut această abilitate în urma unui AVC și vedem atunci cât efort implică reînvățarea scrisului.
Părinții pot îmbina scrisul cu activitățile creative, cum facem și noi la atelierul de caligrafie aplicată. Acolo vin perechi părinte + copil și le dăm tot felul de misiuni caligrafice: să scrie rețete de poțiuni magice, să își scrie scrisori, semne de carte, tot felul. Vrem ca juniorul să vadă la părinte că merită să investească timp în scris și că pot face prin scris obiecte cu valoare emoțională, care ajută conectarea dintre ei. Dar mult mai greu vin oamenii când e vorba de această abordare versus când e vorba de a corecta scrisul la atelierul de caligrafie funcțională, unde părinții nu participă.
Dar ambele tipuri de antrenament sunt utile. Pare mai logic să scriu frumos dacă scriu o felicitare de Crăciun sau dacă scriu o scurtă povestire pe o temă care mă pasionează, cum facem la atelierul de scriere creativă cu Ana Maria Sandu și Oana Ispir, unde copiii scriu efectiv o poveste inventată de ei, într-o cărticică, și o ilustrează. Ca în orice activitate, dacă văd ce câștig din scrisul frumos, e probabil să îmi dau mai mult silința. Pentru copil, câștigurile rapide și clare contează mai mult – caietul ordononat, felicitarea frumoasă, laudele de la părinți, de la învățător sau profesor, sentimentul propriu de mândrie că a reușit să scrie mai frumos.
