De obicei, părinții apelează la psiholog, atunci când copilul are deja probleme de comportament, de adaptare, randament scăzut la școală, anxietate, depresie etc. Ei sunt preocupați mai mult de eliminarea anumitor comportamente nedorite și mai puțin de cultivarea comportamentelor dorite.

De ce părinții apelează la psiholog doar în cazuri extreme?

Atunci când totul merge bine, nu ne gândim că am putea beneficia de vreun ajutor, deoarece ni se pare că ne descurcăm mulțumitor. Suntem obișnuiți cu imaginea părintelui care, fiind autoritate, cel puțin în ochii copilului sau, nu are cum să greșească. Însă putem admite, fără rezerve, ca niciun părinte nu poate  fi perfect.

Da, ceea ce vrem să spunem este că părintele poate învăța tot timpul câte ceva, pentru a oferi copilului mai mult din ceea ce are nevoie.

Părinții își doresc independența copilului, dar le este greu să-și restrângă controlul și astfel apar conflictele, iar consecințele lor psihologice sunt aproape inevitabile. O influență ulterioară o au și evenimentele din copilărie care au un impact foarte mare asupra dezvoltării armonioase.

De aceea, este important ca primele manifestări ale unei probleme dificile să nu fie neglijate și să se ceară sprijin dacă este cazul, evitându-se repercursiunile asupra dezvoltării și personalității copilului.

Acest articol a fost scris de psihologul Adreia Vlăsceanu. Rubrica „Kinetoterapie pediatrică pe înțelesul tău” este realizată cu ajutorul Kinetobebe.

* Fii un Modern Dad informat! Abonează-te la newsletter-ul nostru  AICI și fii parte din cea mai cool, informată și implicată comunitate de tați! Ne poți urmări și pe pagina de Facebook sau Instagram, unde te așteptam cu materiale numai bune de comentat!

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.