România este singura țară din Europa în care discuțiile despre sex sunt încă un tabu major și una dintre cele doar 7 țări unde nu există educație sexuală în școli.
Dar tăcerea noastră nu oprește curiozitatea copiilor. Doar îi împinge spre cuvinte din jargon, informații greșite și rușine.
Am discutat împreună cu Miruna Pătrașcu, este fondatoarea Parentime, prima școală online de părinți din România, despre cele mai frecvente întrebări pe care le au părinții despre acest subiect. De la „la ce vârstă încep să vorbesc?” până la „cum abordez protecția cu adolescentul?”, acest ghid te ajută să depășești blocajele și să oferi copilului tău informațiile de care are nevoie.
Pentru că educația sexuală nu înseamnă să le spui tot. Înseamnă să le spui adevărul, la momentul potrivit, într-un mod sănătos.
1. La ce vârstă ar trebui să încep să vorbesc cu copilul despre educație sexuală?
Educația sexuală începe de la cele mai mici vârste, chiar din perioada de bebelușie, atunci când îi învățăm pe copii că au organe sexuale și cum se numesc. De multe ori, atunci când îi învățăm părțile corpului – „asta este piciorul, asta este burta” – evităm să le spunem „asta este vulva” sau „acesta este penisul tău”.
Unul dintre primele semne că un copil are nevoie de conversații despre corp este momentul în care intră în faza de „umor de toaletă” și începe să spună „caca” și „pipi” mereu. Când înțeleg diferența dintre sistemul excretor și cel reproducător, joaca aceasta se diminuează.
Cam în jurul vârstei de 4 ani, dacă există femei însărcinate în jur, copiii întreabă cum a ajuns bebelușul în burtă. Acesta este momentul în care nu mai folosim explicații precum „barza”. La această vârstă, copiii primesc explicațiile fără conotații erotice și le este mai ușor să înțeleagă lucrurile corect și mai târziu.
Educația sexuală instituționalizată ar trebui să înceapă, conform UNICEF, în jurul vârstei de 5 ani.
2. Cum explic diferențele dintre băieți și fete unui copil de 3–4 ani care întreabă de ce arată diferit?
Cea mai mare dificultate în aceste conversații nu este lipsa informațiilor, ci modul în care ne simțim noi, adulții, în legătură cu ele: rușinea, tabuul, lipsa de exercițiu. Unii părinți au avut parte de discuții sănătoase și le este ușor; vestea bună este că toți putem ajunge acolo cu puțină practică.
Explicația simplă pentru copii mici: băieții și fetele au corpuri diferite pentru că specia noastră se reproduce sexual. Corpurile noastre sunt construite pentru a face copii — chiar dacă noi, ca oameni, putem alege dacă vrem sau nu acest lucru.
Până la pubertate, singura diferență majoră dintre corpul fetelor și cel al băieților sunt organele sexuale.
3. Băiatul meu de 7 ani m-a întrebat ce înseamnă un cuvânt vulgar auzit la școală. Cum explic fără să fac subiectul tabu?
România este singura țară din Europa în care discuțiile despre sex sunt încă un tabu major, și una dintre cele doar 7 țări în care nu există educație sexuală în școli. Lipsa discuțiilor nu reduce curiozitatea – doar împinge copiii spre cuvinte din jargon, care au conotații negative.
Este în regulă să fim curioși despre corpul nostru și să punem întrebări în contexte potrivite. Cuvintele vulgare nu sunt pentru conversații, ci apar de regulă ca să încalce limite, să jignească sau să exprime putere.
4. Cum abordez menstruația cu fiica mea înainte să înceapă? Și ar trebui să vorbesc și cu fiul meu despre asta?
Este foarte important ca fetele să știe despre menstruație înainte să intre în această etapă. Generații întregi de fete au crezut că „se întâmplă ceva rău” pentru că nimeni nu le explicase.
Conversațiile despre pubertate încep ideal în jurul vârstei de 8 ani, când apar primele semne: încep să miroasă a transpiratie, le creste păr pe corp, apar fluctuații emoționale. Este important ca un copil să știe ce se întâmplă cu corpul lui înainte ca procesul să înceapă cu adevărat.
Discuțiile despre menstruație trebuie să fie lipsite de stigmat și rușine. Menstruația este un proces natural și este un semn că, într-o zi, corpul va putea avea copii — dacă persoana va dori.
Informații utile:
Menstruația nu vine brusc; corpul ovulează cu aproximativ un an înainte.
Nu poate fi controlată ca urina.
Primele menstruații pot fi maronii sau aproape negre — sânge vechi.
Este important ca și băieții să afle despre menstruație, iar fetele să afle despre poluții nocturne și erecții. Lipsa informațiilor duce la rușine și discriminare.
5. Cum învăț copilul despre consimțământ și limite personale de la vârste mici?
Consimțământul se educă în timp. Copilul trebuie să învețe despre limite, emoții, empatie, ascultare, limbaj non-verbal. Însă putem începe devreme.
O regulă simplă: învățăm copilul să accepte „nu”-ul nostru și noi acceptăm „nu”-ul lui, fără să rupem conexiunea emoțională. Nici una nu e ușoară.
Limitele nu înseamnă lipsa afecțiunii.
Putem modela consimțământul arătându-le copiilor că în viața socială există reguli: „nu poți să te joci cu jucăria mea acum”, „nu poți mânca în teatru”, „nu poți parca aici”. În loc să negociem limitele, spunem simplu: „OK”.
Pentru copiii mici putem folosi jocuri: „statuile muzicale”, „1,2,3 la perete stai”, – ele construiesc noțiunea de limite și control.
Baza consimțământului este că jocul (oricare este el) trebuie să fie distractiv pentru toate persoanele implicate.
6. Cum vorbesc cu adolescentul despre relații sănătoase, respect și egalitate în cuplu?
Discuțiile despre relații sănătoase se construiesc în timp — în felul în care vorbim despre prieteni, familie, parteneri, cărți, filme. Respectul și egalitatea nu sunt noțiuni universale și pot fi percepute diferit.
Copiii învață despre valorile noastre observându-ne de-a lungul întregii vieți.
7. Dacă eu nu am avut discuții sănătoase despre sex în copilărie, cum depășesc blocajele ca să-mi ajut copilul?
Faptul că citești acest text este deja o mare victorie. Mulți adulți evită subiectul pentru că și „ei s-au descurcat și fără”.
Următorul pas este să înțelegem că vorbitul despre corp, sex și sexualitate este o dovadă de maturitate.
În societățile cu istorie în educație sexuală tinerii sunt învățați că dacă nu poți vorbi despre sex, înseamnă că nu ești încă suficient de matur să îl faci. Pare o progresie rezonabilă. Trebuie mai întâi să poți vorbi despre așteptări, protecție, etc.
După această conștientizare, facem următorii pașii. Există cărți care ajută părinții — de exemplu „Ce le spunem copiilor și adolescenților despre sex”, de Meg Hickling (Humanitas). Există și cărți pentru copii, cum ar fi „Unde s-a dus Pișpirel?”.
Este util să citim și să ne uităm la filme și despre educație sexuală adultă, să discutăm cu prietenii, chiar dacă este greu la început.
8. Fiul meu adolescent are prietenă/prieten. Cum vorbesc despre protecție fără să par invaziv?
Tinerii ar trebui să afle despre protecție cu mult înainte de primul partener. Este chiar recomandat ca, de mici (în jur de 8 ani), copiii să se familiarizeze cu prezervativele Când sunt mici se joacă cu ele că și când ar fi baloane, se bucură de materialul lor super versatil și le devin familiare. De asemenea, este important să știe ce sunt pentru a nu cumva să pună mâna pe ele dacă se întâlnesc cu ele aruncate nepotrivit pe stradă. Devine ceva natural și neutru. Și mai târziu, nu vor reacționa ca unii tineri din liceu care îmi spun că ei nu pun mâna pe așa ceva!!!
Doar 1 din 3 prime acte sexuale în România se întâmplă protejat. Este o statistică îngrijorătoare și este în responsabilitatea noastră să îi educăm.
Dacă discuțiile există deja de la vârste mici, nu vor fi percepute ca invazive la adolescență.
Puteți explica simplu: sexul neprotejat este ca o transfuzie cu sânge neverificat, iar pensia alimentară înseamnă 30% din venitul timp de 18 ani. Discuția nu e invazivă, este salvatoare de viață.
9. Ca tată, mi se pare ciudat să vorbesc cu fiica mea despre educație sexuală. Cum depășesc bariera?
Este important ca ambii părinți să discute despre corp, sex și sexualitate cu toți copiii, indiferent de sexul lor.
Bariera se depășește prin demistificare și printr-o abordare științifică: nu ți-ar fi jenă să explici sistemul digestiv, nu?
Jenă pe care unii dintre noi o simțim este din niște vremuri foarte îndepărtate, când oamenii înțelegeau puține despre cum se fac copiii cu adevărat, dar știau că lăsatul singuri a 2 oameni tineri de sex opus poate duce la făcut copii. Am evoluat ceva ca societate de atunci.
10. Cum reacționez când copilul face glume sau comentarii sexualizate?
Depinde de valorile fiecărei familii. Există familii care consideră aceste glume un semn de maturizare. Dacă nu este cazul vostru, este important să explicați ce înseamnă cu adevărat cuvintele pe care le folosesc, pentru că adesea nu știu sensul real, dar simt reacția emoțională pe care o provoacă. (Știu băiat care credea că pi@#% mă-sii înseamnă că cuptorul este prea fierbinte ☺)
Putem spune că există situații potrivite și situații nepotrivite pentru astfel de comentarii și după aceea punem limite cu blândețe.
Cine este Miruna Pătrașcu?
Cu peste 10 ani de experiență în educație parentală, Miruna a ajutat mii de familii să abordeze subiecte dificile cu copiii lor. Este mamă a doi copii și susține că educația sexuală începe din primii ani de viață, nu la adolescență.
