Sunt multe momentele din primele luni de viață ale copilului sau chiar din primii ani în care vezi anumite comportamente ale lui, comportamente care te obosesc sau te enervează foarte tare și te gândești că ele nu se vor mai schimba niciodată, că așa va fi până la finalul vieții. E o combinație de oboseală, panică și stress care te fac să ai astfel de gânduri, ceea ce este foarte firesc. Din fericire, descoperi cu timpul că lucrurile nu stau așa.
Prima mea astfel de panică a fost legată de somnul lui. Nu părea capabil să doarmă altundeva decât în brațele noastre. Nu știu cât a durat faza asta, doar că știu, acum, că ea a trecut. Nici măcar nu mai știu dacă am fost conștient de acest lucru atunci când s-a întâmplat.
Am fost însă foarte conștient de finalul perioadei care, pentru mine, a fost cea mai stresantă. Perioada în care copilul învățase să meargă, dar refuza să o facă, vrând doar în brațe. Și cum deja era destul de mare încât maică-sa să nu-l mai poată căra, ia ghiciți cine trebuia s-o facă? Jur că au fost momente în care aveam coșmaruri cu ochii deschiși, închipuindu-mi cum voi căra în brațe un adolescent. Știu că e de râs, dar pentru mine a fost crunt. Așa că dacă treceți sau ați trecut prin ceva similar, vă înțeleg perfect. Când a trecut perioada aceea, am simțit cu adevărat că toate trec, că până la urmă lucrurile se rezolvă și că, poate, o parte din panica noastră, a părinților, are mai puțină legătură cu copilul și mai multă cu noi înșine.
Cred că au mai fost ceva astfel de frici și legate de mâncare. Care și acestea s-au rezolvat la un moment dat. Dar motivul pentru care am simțit nevoia să scriu acest articol a fost că azi dimineață, într-o zi de sâmbătă, Mark s-a trezit pe la 8 și jumătate. Dacă mă mai citiți pe Facebook sau pe blogul meu știți cât de mult mă plâng eu de faptul că el se trezește foarte devreme dimineața. Și așa cum eu mă tot plâng, mulți alți părinți, prieteni reali sau virtuali, mi-au tot spus că va veni și vremea în care el va dormi până târziu. Și din nou am avut momente în care am crezut că nu va fi așa. Până astăzi. Sunt convins că vor mai urma multe zile în care se va trezi cu noaptea în cap. La fel cum sunt de convins că va urma o perioadă în care va dormi mult, mult de tot, că trezitul de dimineață va deveni o adevărată luptă, aproape zilnică. Nu știu când, dar știu că vom ajunge și acolo.
Toate aceste episoade din dezvoltarea copiilor noștri trec la un moment dat. E firesc, ei cresc, nevoile lor se modifică, corpul și mintea li se modifică. Chiar și noi ne schimbăm (un mod foarte frumos de a spune că îmbătrânim). Așa că poate reușiți să nu faceți ca mine, adică să vă sperie aceste etape. Poate reușiți să vă bucurați de majoritatea dintre ele, chiar dacă par grele și obositoare atunci când sunteți în mijlocul lor. Nu pentru că le veți duce dorul (poate unora, altora cu siguranță, nu), ci pentru că ar fi mult mai mișto și pentru ei, dar și pentru voi, să vă concentrați pe momentele și fazele interesante sau haioase ale acestor etape. Pentru că unele dintre ele nu se mai întorc. Și de acestea vă garantez că o să vă fie dor.
*** Alex Zamfir, Editor moderndads.ro, Blogger & Realizator Radio. Pe Alex il puteti citi pe celmaibuntata.ro sau il puteti asculta la Itsy Bitsy FM, la emisiunea „Tati in dialog”.
