Cât de importantă este joacă în dezvoltarea multilaterală a copilului? Ce jocuri ne jucăm cu copiii noștri și mai ales de ce sunt importante momentele de joacă părinte-copil în care copilul dictează regulile?

Despre joc și joacă a vorbit pe larg Otilia Mantelers psihoterapeut și expert în parenting la emsiunea ”Spune pe Bune” de ThriveGlobal.ro și noi am redactat aici cele mai importante puncte discutate. 

Copilăria egal Joacă 

Toți copiii se joacă, chiar și copiii din centrele de plasament se joacă, dar în acest caz este vorba de altceva, un element de evadare. Joaca este de fapt un limbaj nonverbal, este al 4-lea limbaj non verbal al copiilor – după privitul ochi în ochi, după conexiune, după îmbrățisare, apoi vine jocul, este de fapt un mod de viață. Nu există moment în care copilul nu trebuie să se joace, el așa trăiește viața, prin joacă. 

Cum te joci cu copilul în funcție de etapa de viață? 

La 4 ani te joci de-a doctorul, polițistul , de-a ceva în care copilul vrea să înțeleagă ce e cu el, ce e cu rolul de mamă. Acestea sunt jocuri exploratorii, iar regula jocului este să intri în jocul copilului, dar să îl lași să fie el regizorul. 

La 13 ani te joci altfel – ei stau mult pe tik tok, intrăm și noi pe Tik Tok, ca părinți, nu trebuie să postăm undeva și normal că nu ne iese, dar asta e joaca. 

Când devine jocul educativ? 

Jocul se aduce în direcția educației din prima de la 1 -2 ani, cu jucăriile acelea de sortare, iar jocul este și terapie. Până la 10 ani jocul merge foarte bine, pentru că el încearcă prin joc să înțeleagă realitatea și e foarte important ca noi să îl lăsăm pe el să fie regizorul, iar noi să facem ce ne spune el. 

Provocări în joaca cu propriul copil 

Există părinți care nu pot să se joace deloc, adică spun ceva de genul, Doamne când mă gândesc mă apucă tremuriciul, devin agitat pentru că nu îmi vine să mă joc cu copilul, foarte multe mămici spun asta, în timp ce pentru tați este mai natural să se joace. Multe mămici poate că au fost responsabilizate de mici și poate că le este greu să se joace cu copiii lor. 

Aici separat de discuția din Spune pe bune, adăugăm că poate ajuta un program de joacă anunțat din timp, o rutină: dimineața vă conectați, vă îmbrățișați, citiți ceva frumos, la prânz un pic de special time – 10 minute în care copilul are voie să facă aproape orice, în joacă, iar dup-amiaza un pic de joc agresiv – leapșa, fața ascunselea, trezește ursul, bătaie cu perne și apoi intrarea în rutina de seară, de culcare.  

Ce îi spui de fapt când îi spui ”stai cuminte”? 

Când îi spun stai cuminte, eu nu pot să te conțin pe tine cu toată vioiciunea ta, cu toată frumusețea ta. Asta pentru că nouă ni s-a spus asta, nu ai voie asta, stai acolo, fii cuminte. Nu am fost lăsați să ne jucăm cum am fi vrut, mereu.  

Cum ne comunică copiii de ce au nevoie?

Ei ne spun verbal, sau nonverbal de ce au nevoie. Dacă ne jucăm cu ei, vom afla mai repede și mai clar de ce au ei nevoie. Noi putem interpreta greșit pentru că avem un filtru, un filtru al traumelor noastre și astfel ei spun ceva și noi putem interpreta altceva. 

Cum reacționezi când copilul este într-un loc agresiv? 

Agresivitatea este un simptom de la ce multă durere este în sufletul unui copil. 

Primul pas este să accepți. Aici este copilul meu, într-un loc agresiv. E un pas foarte greu pentru părinte. Iubește-l cum este. Altfel eu mă duc la copilul meu și mesajul este clar – tu trebuie să fii ajutat, reparat, tu ești defect, cu agresivitatea asta trebuie să o scoatem de aici din rădăcină 

Copilul spune – stai așa, că mie îmi place agresivitatea mea 

Apoi trebuie să asculți, să spui ok, ce te-a făcut pe tine să îl agresezi pe X, sau Y

Tu îl asculți, încerci să îți muști limba, chiar dacă ți-e greu, căci dacă el nu apucă să se ventileze nu ajunge nimic în creierul lui. Sistemul limbic este plin de frică și de furie, se liniștește puțin după ce îmi spune mie, ca mamă, sau tată după care se liniștește și se face un pic de spațiu acolo să realizeze că se poate si altfel.

Pedepsele erodează încrederea copilului 

Pedepsele se aplică comportamentului. Mecanica este următoarea: apare un trigger care îl face pe copil să simtă frică, furie, tristețe, iar apoi aceste emoții îl fac să facă ceva ce nu este acceptat de cei din jur – iar noi ca părinți venim cu pedeapsa asupra comportamentului – asupra produsului final 

Putem învăța la orice vârstă, doar că e mult mai greu 

Gabor Mate: Dacă primi 3 ani ai copilului de viață îi ai bine, este minunat. O să ai o meserie ușoară de părinte, dar dacă nu sunt bine, restul parentingului înseamnă să repari ce n-ai făcut bine atunci. 

Copilăria egal Joacă 

Toți copiii se joacă, chiar și copiii din centrele de plasament se joacă, dar în acest caz este vorba de altceva, un element de evadare. Joaca este de fapt un limbaj nonverbal, este al 4-lea limbaj non verbal al copiilor – după privitul ochi în ochi, după conexiune, după îmbrățisare, apoi vine jocul, este de fapt un mod de viață. Nu există moment în care copilul nu trebuie să se joace, el așa trăiește viața, prin joacă. 

Cum te joci cu copilul în funcție de etapa de viață? 

La 4 ani te joci de-a doctorul, polițistul , de-a ceva în care copilul vrea să înțeleagă ce e cu el, ce e cu rolul de mamă. Acestea sunt jocuri exploratorii, iar regula jocului este să intri în jocul copilului, dar să îl lași să fie el regizorul. 

La 13 ani te joci altfel – ei stau mult pe tik tok, intrăm și noi pe Tik Tok, ca părinți, nu trebuie să postăm undeva și normal că nu ne iese, dar asta e joaca. 

Când devine jocul educativ? 

Jocul se aduce în direcția educației din prima de la 1 -2 ani, cu jucăriile acelea de sortare, iar jocul este și terapie. Până la 10 ani jocul merge foarte bine, pentru că el încearcă prin joc să înțeleagă realitatea și e foarte important ca noi să îl lăsăm pe el să fie regizorul, iar noi să facem ce ne spune el. 

Provocări în joaca cu propriul copil 

Există părinți care nu pot să se joace deloc, adică spun ceva de genul, Doamne când mă gândesc mă apucă tremuriciul, devin agitat pentru că nu îmi vine să mă joc cu copilul, foarte multe mămici spun asta, în timp ce pentru tați este mai natural să se joace. Multe mămici poate că au fost responsabilizate de mici și poate că le este greu să se joace cu copiii lor. 

Aici separat de discuția din Spune pe bune, adăugăm că poate ajuta un program de joacă anunțat din timp, o rutină: dimineața vă conectați, vă îmbrățișați, citiți ceva frumos, la prânz un pic de special time – 10 minute în care copilul are voie să facă aproape orice, în joacă, iar dup-amiaza un pic de joc agresiv – leapșa, fața ascunselea, trezește ursul, bătaie cu perne și apoi intrarea în rutina de seară, de culcare.  

Ce îi spui de fapt când îi spui ”stai cuminte”? 

Când îi spun stai cuminte, eu nu pot să te conțin pe tine cu toată vioiciunea ta, cu toată frumusețea ta. Asta pentru că nouă ni s-a spus asta, nu ai voie asta, stai acolo, fii cuminte. Nu am fost lăsați să ne jucăm cum am fi vrut, mereu.  

Cum ne comunică copiii de ce au nevoie?

Ei ne spun verbal, sau nonverbal de ce au nevoie. Dacă ne jucăm cu ei, vom afla mai repede și mai clar de ce au ei nevoie. Noi putem interpreta greșit pentru că avem un filtru, un filtru al traumelor noastre și astfel ei spun ceva și noi putem interpreta altceva. 

Cum reacționezi când copilul este într-un loc agresiv? 

Agresivitatea este un simptom de la ce multă durere este în sufletul unui copil. 

Primul pas este să accepți. Aici este copilul meu, într-un loc agresiv. E un pas foarte greu pentru părinte. Iubește-l cum este. Altfel eu mă duc la copilul meu și mesajul este clar – tu trebuie să fii ajutat, reparat, tu ești defect, cu agresivitatea asta trebuie să o scoatem de aici din rădăcină 

Copilul spune – stai așa, că mie îmi place agresivitatea mea 

Apoi trebuie să asculți, să spui ok, ce te-a făcut pe tine să îl agresezi pe X, sau Y

Tu îl asculți, încerci să îți muști limba, chiar dacă ți-e greu, căci dacă el nu apucă să se ventileze nu ajunge nimic în creierul lui. Sistemul limbic este plin de frică și de furie, se liniștește puțin după ce îmi spune mie, ca mamă, sau tată după care se liniștește și se face un pic de spațiu acolo să realizeze că se poate si altfel 

Daca vreti sa aflati informatii si despre bullying, avem un material dedicat aici.

Pedepsele erodează încrederea copilului 

Pedepsele se aplică comportamentului. Mecanica este următoarea: apare un trigger care îl face pe copil să simtă frică, furie, tristețe, iar apoi aceste emoții îl fac să facă ceva ce nu este acceptat de cei din jur – iar noi ca părinți venim cu pedeapsa asupra comportamentului – asupra produsului final 

Putem învăța la orice vârstă, doar că e mult mai greu 

Gabor Mate: Dacă primi 3 ani ai copilului de viață îi ai bine, este minunat. O să ai o meserie ușoară de părinte, dar dacă nu sunt bine, restul parentingului înseamnă să repari ce n-ai făcut bine atunci. 

Sursă:YouTube

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here