În perioada de dezvoltare, copiii trec prin diferite momente și, implicit, prin diferite emoții. Dar care este rolul emoțiilor? Cum îi sprijinim pe cei mici în această etapă?
Ce este normal și tipic pentru o anumită vârstă?
Când vorbim despre dezvoltarea cerebrală, e bine să ne imaginăm un calculator (monitor, imprimantă, tastatură etc.). Iar dacă vorbim despre psihic, ne putem imagina partea software a calculatorului, adică ce anume facem cu calculatorul și ce programe avem în el.
În ceea ce privește copiii mici, acceștia trec printr-o dezvoltare cerebrală. În perioada timpurie, există un proces de șlefuire a sinapselor. Acest lucru duce la perioade în care se fac achiziții și unele în care e platou. În perioadele de achiziții, copiii sunt mai mofturoși, mai supărați. În cele de platou, copiii se liniștesc.
Diferențe în creierul copiilor: masculin vs. feminin
- Există un spectru de gen, iar fiecare dintre noi ne situăm undeva între cei doi poli;
- 80% dintre bărbați sunt în partea masculină, 80% dintre fete sunt în partea feminină;
- Modul în care ne exprimăm și gestionăm reacțiile emoționale vin din zona în care ne situăm în acest spectru;
- Băieții sunt mai tentați să reacționeze cu furie pentru că procesează diferit serotonina;
- Fetele sunt mai predispuse să reacționeze cu temeri și anxietate.
Dezvoltarea copiilor
Creierul copiilor este asemenea unei case cu trei etaje în construcție:
- În partea de jos avem simțitori: auditori, văzători, tactilul, mirositorul, gustătorul. Aceștia preiau informații din mediul extern.
- Etajul emoțional: luptă, fugi sau îngheață. Când în mediu este un pericol, primul lucru este să luptăm. Dacă nu putem lupta, fugim. Dacă nu putem nici asta, intrăm în starea de înghețare care ne face să nu mai simțim.
Copiii au nevoie să știe că uneori, simțitorii trimit niște mesaje emoționalilor. Iar aceștia din urmă reacționează. Însă, copiii nu pot să-și gestioneze emoțiile așa cum o facem noi, adulții, iar pentru această etapă intervin părinții.
- Al treilea etaj: locul unde locuiesc gânditorii (ajunge la maturitate la 25 de ani). Aici este singurul etaj unde putem interveni noi, adulții, să-i ajutăm pe copii și să le explicăm rolul emoțiilor.
Rolul emoțiilor: comportament tipic sau atipic?
- 0-1-2 ani, etapa de atașament: copilul se coreglează simbiotic cu mama (figura principală de atașament). De aici își ia încrederea în lume și mediu.
- 1 -1.5 ani, etapa în care apar diferite nevoi: explorarea, inițiativa, căutarea. Aici e important să-i încurajăm să facă asta și să le cultivăm voința. Este și etapa lui „nu”.
- Urmează etapa în care copilul își dezvoltă jocul de rol prin diferite jocuri. De exemplu, de-a învățătoarea, soferul, doctorul etc.
- Apoi apare etapa competenței în care copilul face singur lucruri – aici apare și frustrarea și, odată cu ea, și crizele de furie.
Dincolo de aceste etape psihologice, este important să analizăm și temperamentul copilului, deoarece cu acesta se naște. Citește mai multe despre sănătatea emoțională a copiilor.
Cum îi ajutăm pe copii să-și gestioneze emoțiile și reacțiile
Coreglarea – un copil nu are hardware-ul și maturitatea emoțională în care să-și gestioneze emoțiile. Așadar, noi, părinții, trebuie să-l ajutăm să facă asta.
Copiii învață să-și gestioneze emoțiile în trei moduri:
- Din cum reacționează părintele în relație cu copilul;
- Din felul în care părintele stă cu o anumită emoție;
- Modul în care părintele reacționează și realaționează cu emoțiile altei persoane.
Este important să vorbim despre emoții și să transpunem în cuvinte ceea ce simțim. – Adriana Mitu psihoterapeut & psiholog
Construirea unei cutii de calmare
O cutie normală în care punem lucruri care îi liniștesc și îi calmează: de colorat, ceva de mirosit, o minge antistres etc. Aceasta va fi o ancoră spre care copilul se va îndrepta când are o criză de furie.
Totodată, e foarte sănătos să scoatem emoția din corp prin mișcări ale corpului.
Desenul cu o tematică (monstrulețul furiei, dragonul temerii etc.) prin care îi ajutăm să-și exprime emoțiile și să le gestioneze.
Un alt lucru pe care-l putem face este să-i învățăm pe copii tehnici de respirație specifice vârstei lor.
Înainte de încheiere, este bine ca fiecare dintre noi să ne putem răspunde la câteva întrebări înainte de a discuta despre rolul emoțiilor la copii:
- Cu ce emoții ne este cel mai greu să stăm?
- În ce fel se leagă lucrul acesta de istoricul personal?
- Cum reacționau părinții noștri când exprimam emoția respectivă?
Toate informațiile au fost preluate din cadrul evenimentului Modern Family Challenges autumn edition.
_____
Sursă poză de copertă: Drobotdean, Freepik